Praznicul Tuturor Sfinţilor Vatopedini (22-23 iulie 2011) – partea întâi a privegherii din 23 iulie 2011

Cu binecuvântarea părintelui Nifon, iconomul metocului vatopedin din Porto Lagos al provinciei Xánthi, patru prieteni am pornit având ca destinaţie Sfânta Mare Mănăstire Vatoped pentru a fi acolo de Praznicul Tuturor Sfinţilor Vatopedini. Acest metoc vatopedin a fost începutul trezirii noastre duhovniceşti, dar şi a prietenilor noştri, a cunoscuţilor, a rudelor şi copiilor noştri!

În miezul verii, când termometrul urcă la cele mai înalte temperaturi, noi am hotărât să fim prezenţi la hramul Mănăstirii.

Praznicul Tuturor Sfinţilor Vatopedini are o bucurie deosebită şi deja suntem destui care ştim de el şi îl cinstim. Prietenii mei, dintre unul mergea pentru prima oară în Sfântul Munte, aveau o mare dorinţă să viziteze mănăstirea. Îndată ce am ajuns la mănăstirea ne aştepta obişnuita primire plină de ospitalitate, deşi exista o mare forfotă din pricina numărului mare de pelerini. Zâmbetul de mulţumire de pe faţa prietenilor mei m-a răsplătit! Văzând spaţiul interior al mănăstirii i-am auzit spunând: „De ce războiesc atât de mult această mănăstire istorică?”. A urmat o discuţie care cred că se va continua.

Portalul digital www.pemptousia.com va fi începutul unei informării pe multe teme care să deschidă o poartă de acces către pilda urmării unei vieţi centrate pe Hristos pe care o vedem la această obşte. Ne-am instalat în camerele noastre şi trapezarul ne aştepta ca să luăm prânzul.

Am avut binecuvântarea ca la trapezarie să-l întâlnim pe Stareţul Sfintei Mănăstiri, pe Părintele Efrem, şi să luăm binecuvântarea sa.

După ce ne-am închinat în biserica centrală pe la sfintele icoane, îndată ne-am îndreptat către mormântul Stareţului Iosíf Vatopedinul, să ne închinăm şi să-i mulţumim pentru moştenirea pe care cu jertfe ne-a lăsat-o şi să-l rugăm să ne folosim duhovniceşte prin harul deosebit al Sfinţilor Vatopedini.

La ora 13:30 au început să bată clopotele pentru primirea Înaltpreasfinţitului Mitropolit al Cherchirei, Paxon şi al Insulelor Diapontice, kir Nectarie, care a fost invitatul oficial al mănăstirii pentru această sărbătoare. În continuare au început să sosească monahi de la alte mănăstiri, dar şi mulţi mireni, prieteni ai Mănăstirii. 

La ora 18:00 a început vecernia mică la care a slujit Înaltpreasfinţitul. Katholikon-ul mănăstirii, plin de pelerini. În continuare s-a oferit o masă de hram, iar la ora 20:00 a început privegherea cu Vecernia Mare, câtă vreme în paralel începuse spovedania multor pelerini, care mai înainte se anunţaseră la arhondaricul Sfintei Mănăstiri. Adevărul este că de multe ori la parohii ezităm să găsim un preot şi să ne spovedim, şi asta pentru că suntem sub influenţa promovării negative care se  face acestei taine atât de însemnate a Bisericii. Însă Preasfânta noastră, Maica Domnului, ne acoperă pe toţi şi mai ales în acest zile, s-a îngrijit să ne aflăm la picioarele unor oameni deosebiţi şi să ne simţim atât de familiari în preajma lor, de necrezut, şi prin epitrahil să ne dea puterea să gustăm tainele cereşti.

Privegherea a început la ora 20:00. Toţi, ca albinele, eram adunaţi în katholikon. Scaunele pline şi mulţi stăteau în picioare. Lumânările aprinse de la Polieleu, numeroasele candele, tămâia binemirositoare, cântările melodioase şi în acelaşi timp ritmice erau îndemn la caldă rugăciune.

Preot de rând a fost părintele Hrisostom de la Coliba Sfântului Ioan Gură de Aur a Mănăstirii Cutlumuş (a Stareţului Moise Aghioritul). La strana dreapta psalmodia Grupul Bizantin „Tropos” sub conducerea domnului Kostas Anghelídis, iar la strana stângă i-au asistat pe părinţii vatopedini, domnii Ilias Frangákis, Konstantinos Kamzélis, Panaghiotis Kamzélis, Ioannis Kamzélis, Gheórghios Konstantínou şi Konstantinos Lanáras. Ieromonahul Antipa, Stareţul Sfintei Chilii Ivirite a Sfintei Ana, cu vocea sa melodioasă, a cântat unele tropare în stilul aghioritic caracteristic.

După cuvântul de învăţătură de la Litie am urcat în Marele Sinodicon al Mănăstirii unde ni s-a oferit tradiţionala trataţie aghiorită, iar Stareţul Efrem la început s-a adresat Înaltpreasfinţitului şi în continuare a vorbit despre ofranda Sfinţilor în lumea contemporană, la cum a făcut Înaltpreasfinţitul însuşi la rândul său.

Mihail Dudúdis