„Iaspis”-ul Mănăstirii Vatoped – a doua jumătate a secolului al XIV-lea

Unul dintre cele mai importante obiecte de patrimoniu ale mănăstirii Vatoped, dar, de asemenea, și dintre cele mai bune exemple de artă miniaturală bizantină, este faimosul “Iaspis”. Este vorba de un Sfânt Potir ce are caliciul făcut din iaspis – material căruia i se datorează denumirea. Caliciul are formă de cupă și marginea sa lată dispune de îmbrăcăminte din argint aurit pe care se găsește gravată o inscripție cu litere mari ce conține rugăciunea de mulțumire din cadrul Liturghiei Marelui Vasile: „  a dat sfinților Săi ucenici și apostoli zicând: beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legământului celui Nou, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre lăsarea păcatelor”. Pe la jumătatea înălțimii sale, piciorul caliciului se desparte în două părți de către un nod poligonic constituit din trei brâuri de fațete. Fațetele brâului de mijloc sunt împodobite cu medalii pe care alternează de jur împrejur animale mitice cu formă de dragon combinat cu leu și împletituri în formă de cruce. Și mânerele ce leagă buza potirului de nodul piciorului acestuia au formă de dragon. Dragonii,- elemente, probabil, gotice – au aripile închise și coada lungă, grațioasă, ce se termină cu un al doilea cap. Fondul nodului poligonal și al bazei potirului este acoperit de mlădițe spiralate cu frunze suculente sau cu flori, redate prin basorelief ușor, și cu nenumărate punctulețe ce ajută la punerea în evidență a motivelor. Fațetele trapezoidale ale bazei potirului reprezintă alternativ pe medalii busturi de ierarhi și un grup de patru monograme pe baza cărora Sfântul Potir se consideră a fi fost al despotului Mistrei, Manuil Cantacuzino Paleologul (1349-1380). În conformitate cu tradiţia, „laspisul” a fost dăruit Mănăstirii Vatoped mai târziu, de către fiul despotului Salonicului Andronic Paleologul (1408-1423). În decorațiunea acestei capodopere se disting influențe apusene clare. Forma caliciului și anumite tradiții care-l pun în legătură cu vindecări de anumite reptile otrăvitoare trimit la o mai veche și lumească utilizare a acestui obiect.

„Iaspis”-ul Mănăstirii Vatoped - a doua jumătate a secolului al XIV-lea

Detaliu - „Iaspis”-ul Mănăstirii Vatoped - a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Detaliu - „Iaspis”-ul Mănăstirii Vatoped - a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Detaliu - „Iaspis”-ul Mănăstirii Vatoped - a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Detaliu - „Iaspis”-ul Mănăstirii Vatoped - a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Detaliu - „Iaspis”-ul Mănăstirii Vatoped - a doua jumătate a secolului al XIV-lea.