Cântecul Potirului

Când holda tăiată de seceri fu gata,
Bunicul și tata
Lăsara o chita de spice-n picioare,
Legând-o cucernic cu fir de cicoare.
Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu’ Hristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,
Bunica și mama
Scoțând-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parcă moaște cinstite și lucii.
Ca painea, dând abur cu dulce miros,
Parea că e barba lui Domnu’ Hristos.

Și iată potirul la gură Te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu jertfa pe cruce,
Hrănește-mă mană de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice și mustu-n ciorchine
Ești totul în toate și toate prin Tine,
Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de viță ce-nfășură crama,
Bunica și mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea:
Copile, grăira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos
La casnele Domnului nostru Hristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul și tata
În joc de călcâie jucând nestemate,
Ce lasa ca rana șiroaie-nspumate.
Copile, grăira, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Hristos.

Și iata potirul la gură Te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu jertfa pe cruce;
Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Ești totul în toate și toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate și lanuri mănoase,
Pământul acesta, Iisuse Hristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Privește-Te-n vie și vezi-Te-n grâne
Și sângera-n struguri și frânge-Te-n pâine,
Tu, viața de-a pururi a neamului meu.