Catapeteasma de marmură

Biserica principală (katolikonul) mănăstirii a avut la început o catapeteasmă de marmură, ce data din aceeaşi perioadă cu înfiinţarea mănăstirii şi cu construirea bisericii, între anii 972 şi 985. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea această catapeteasmă a fost demontată şi înlocuită cu un iconostas mai nou, sculptat în lemn. De la vechea catapeteasmă se păstrează în poziţia sa iniţială numai stâlpul de susţinere şi doi piloni mici de marmură de Skyros, în dreapta şi în stânga uşilor împărăteşti. Celelalte părţi ale catapetesmei de marmură au fost încorporate în diverse clădiri ale mănăstirii, care au fost construite sau renovate de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea. Mai exact, două bucăţi din epistil au fost aşezate ca pilaştri la Uşile Împărăteşti la paraclisul Sfântului Brâu al Maicii Domnului.

Biserica principală (katholikonul). Stâlpul de bază al catapetesmei şi doi piloni de marmură, care au fost refolosiţi ca susţinători ai uşilor împărăteşti, în cadrul iconostasului actual de lemn.

Alte două bucăţi au fost folosite ca streşini la cadrele uşilor de intrare ale trapezei dinspre sud şi est. Turla aceluiaşi paraclis se sprijină pe patru coloane (piloni) care provin de la catapeteasmă. Cele patru panouri (cei patru parapeţi) au fost refolosite la realizarea pridvorului bisericii, însă au fost localizate şi câteva bucăţi care  fac parte, probabil, din catapeteasma veche de marmură. Aceste elemente (părţi) de marmură sunt decorate mai ales cu motive geometrice sau florale, înscrise în cercuri sau integrate în suprafeţe dreptunghiulare, în combinaţie cu cruci.

Pe baza acestor părţi păstrate şi a urmelor de pe stâlpul de susţinere poate fi reconstituită ca plan catapeteasma, care era aşezată în faţa părţii de vest a zidurilor despăţitoare ale Altarului (n.tr. – de naos) şi se întindea fără întrerupere de la peretele de nord până la cel de sud al bisericii. Se pare că această catapeteasmă era una dintre cele mai valoroase iconostase din Sfântul Munte, atât datorită formei ei, cât şi datorită calităţii sculpturii decoraţiilor sale.

Paraclisul Sfântului Brâu. Două bucăţi din epistilul catapetesmei, încorporate şi refolosite la Uşile Împărăteşti.

Paraclisul Sfântului Brâu al Maicii Domnului. Capitel al unei coloane din partea de sud-vest, refolosit, provenit de la catapeteasma bisericii principale.

Biserica principală (katholikonul). Una dintre cele două plăci de marmură ale catapetesmei, refolosite în pronaos, decorate pe faţadă cu romburi înscrise.

Biserica principală (katholikon). Celelalte două plăci ale catapetesmei, refolosite în pronaos, cu chenare pe faţadă, care conţin forme geometrice.

Reconstituire a iconostasului de marmură: vedere din faţă, de sus şi secţiune, precum şi o vedere de jos a stâlpului de susţinere.