Corul Grec Bizantin Călătorie în România (Mărturie athonită în România)

De luni, 7 octombrie, până vineri, 11 octombrie 2002, în ospitaliera Românie ortodoxă au avut loc o serie de manifestări ce au rămas ca momente de referinţă pentru toţi cei care au luat parte la slujbele şi întrunirile publice duhovniceşti cu aromă de Sfântul Munte şi melos bizantin.

de Constantinos Anghelidis, Profesor de Muzică Bizantină

Douăzeci şi cinci de ani de activitate a unui cor nu pot fi rod al hazardului. Cele 800 de concerte liturgice şi alte manifestări în Grecia şi în alte 28 de ţări ale lumii sunt rezultatul unei munci sistematice care presupune nu numai mult efort, ci şi dragoste de muzică psaltică din partea coriştilor.
Corul Grec Bizantin, condus de Lycourgos Anghelopoulos, s-a aflat de data aceasta în România, însoţind o delegaţie aghiorită a Sfintei Mănăstiri Vatopedi.

Cântarea polifonică în România 
Îndată după crearea statului român prin unirea Moldovei cu Valahia în a doua jumătate a sec. al 19-lea, au fost impuse corurile pe mai multe voci. Factorii decisivi în eliminarea muzicii bizantine au fost, la început, influenţele muzicale occidentale venite prin intermediul ruşilor, iar apoi comunismul şi desfiinţarea şcolilor în care erau pregătiţi cântăreţii de muzică psaltică. Acest lucru a influenţat negativ chiar şi mănăstirile, având drept consecinţă întreruperea şi acolo a vechii tradiţii bizantine. În regiunea Transilvaniei am putea spune că situaţia a fost şi încă este mult mai tragică.

Sfânta Liturghie la biserica Sfânta Ecaterina
În dimineaţa zilei de luni, 7 octombrie, s-a săvârşit prima Sfântă Liturghie a delegaţiei greceşti alcătuită din: Egumenul Mănăstirii Vatopedi, Arhimandritul Efrem, însoţit de 3 monahi, cei 20 de membrii ai Corului Grec Bizantin, precum şi domnii Constantinos Loulis, Phoibos Christodoulidis şi Marios Papadopoulos, sponsori oficiali ai deplasării.
Biserica Sfânta Ecaterina din Bucureşti a răsunat de cântări bizantine. La strana dreaptă Corul Grec Bizantin, la stânga grupul psaltic al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti. A fost spartă gheaţa cântării polifonice care încă şi astăzi domină Biserica Ortodoxă Română, cu toate încercările pline de râvnă ale grupului psaltic al Patriarhiei Române şi ale grupului Facultăţii de Teologie care se străduiesc să revină la rădăcinile tradiţiei autentice. Iar rezultatele muncii lor sunt impresionante.

Inaugurarea Centrului pentru Studiul Spiritualităţii Ortodoxe 
În continuare a avut loc inaugurarea Centrului pentru Studiul Spiritualităţii Ortodoxe la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti. Ctitor al Centrului: Sfânta Mănăstire Vatopedi care îşi aduce astfel aportul la realizarea unei legături cât mai directe a studenţilor cu tradiţia patristică.
A urmat omilia Părintelui Efrem la Facultatea de Teologie şi un mic concert al Corului cu piese ale maestrului bizantin Ioan Cucuzel şi ale tradiţiei psaltice aghiorite. Tineri studenţi, clerici şi laici prezenţi în sală au răsplătit evoluţia corului prin călduroase aplauze.
În după amiaza aceleiaşi zile a avut loc donarea unei reproduceri a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Pantanassa de către Părintele Efrem Paraclisului Universitar Sfântul Nicolae (cunoscut ca „biserica rusă”) unde mulţime de clerici, monahi şi simpli mireni s-au adunat spre a se închina icoanei Născătoarei de Dumnezeu.
Cuvântul părintesc al lui Gheronda Efrem a mers şi aici la inima mulţimii însetate după experienţa nevoitorilor athoniţi.
Cei dornici de a asculta cuvânt din Sfântul Munte şi cântare bizantină ne-au întâmpinat cu acelaşi interes şi în seara acestei prime zile a şederii noastre în România, într-un măreţ amfiteatru al Patriarhiei, o sală cu caracter impunător. Sosise vremea concertului oficial al Corului Grec Bizantin la care au fost prezenţi PS Episcopi Ciprian Câmpineanul şi Vicenţiu Ploieşteanul, Vicari patriarhali, profesori universitari, muzicologi şi un bogat auditoriu. Posturile naţionale de radio şi televiziune au transmis în direct aspecte din concert.
Au fost executate piese ale cercetării muzicale, ale compozitorilor din sec. al 18-lea şi al 19-lea, ale tradiţiei orale aghiorite, o cratimă a maestrului bizantin Ioan Cucuzel şi „Sfinte Dumnezeule” cântat de Cor în limba română, care au stârnit îndelungi aplauze. Fiori de emoţie a provocat şi intrarea corului cântând „Apărătoare Doamnă” şi ieşirea cu „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru”.
Imnurile greceşti şi muzica bizantină care le înveşmântează, prin caracterul lor de rugăciune, constituie mijloace care pot contribui la refacerea Bisericii României după loviturile date de comunism.
Trebuie să se fi simţit cu adevărat satisfăcuţi cei care s-au ostenit cu realizarea pelerinajului şi a manifestărilor, văzând receptivitatea şi entuziasmul publicului român. Şi mai mult ca oricine, Părintele Constantin Coman, prodecan al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti.

Marţi, 8 octombrie, la Cluj-Napoca 
În ziua următoare, marţi 8 octombrie, ne aflam la catedrala din Cluj. Primirea ne-a fost făcută de către Arhiepiscopul Vadului, Fleacului şi Clujului, IPS Bartolomeu, personalitate importantă a vieţii spirituale din România. De curând a pus în circulaţie o nouă ediţie a Sfintei Scripturi în limba română, la 60 de ani de la ultima traducere oficială.
Sfânta Liturghie arhierească, cu participarea PS Episcop Vasile Someşeanul, Vicar al Arhiepiscopiei, a fost un prilej de rugăciune comună şi mărturisire ortodoxă.
A urmat concertul de la Facultatea de Teologie, vizita la Mănăstirea Floreşti, concertul de la Casa de Cultură şi apoi plecarea către Mănăstirea Lupşa, unde am ajuns seara târziu, după o călătorie obositoare. Şi totuşi, la Lupşa nu domnea liniştea nopţii, ci febrilitatea aşteptării unui mare eveniment. Cu adevărat, a fost o mare binecuvântare pentru monahi şi pentru locuitorii din împrejurimi prezenţa icoanei Maicii Domnului, a Părintelui Efrem şi a Corului. Frigul nu i-a putut împiedica pe credincioşi să facă procesiune cu icoana Maicii Domnului—cu feţele pline de bucurie, în sunete de toacă şi clopote şi în acordurile Axionului cântat de Cor— mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu pentru acest dar dumnezeiesc.

În biserica Mănăstirii Lupşa 
Biserica Mănăstirii Lupşa, în dimineaţa următoare, a adăpostit multe suflete, într-o Sfântă Liturghie arhierească emoţionantă, cu participarea PS Episcop Siluan Marsilianul, Episcop al diasporei române din Europa Centrală, într-o atmosferă care te purta cu gândul într-o biserică de schit aghiorit. Era prezent şi Părintele Rafail Noica, binecunoscut pentru dragostea lui către Sfântul Munte.
Iar ziua abia a început. Ne aştepta încă o călătorie până în chiar inima pământului românesc: frumosul oraş Alba Iulia. Acolo totul îţi crea impresia unei sărbători naţionale. Mii de credincioşi ne aşteptau la intrarea în catedrală. Figuri de femei cu batic pe cap, copii cu flori în mâini, bătrâni îngenunchind cu evlavie în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului sunt imagini care ni s-au întipărit adânc în memorie.
Stihuri alese ale Doxologiei, troparele icoanei Pantanassa şi polieleul „Cuvânt bun” al sărbătorilor Maicii Domnului au constituit prezenţa dinamică a Corului Grec Bizantin în acest lăcaş de rugăciune în care închinarea la icoana Pantanassa a durat toată noaptea.
Mărturia muzicală s-a continuat după amiaza cu concertul Corului, la invitaţia oficială a Prefectului judeţului. După omilia Egumenului Sfintei Mănăstiri Vatopedi, mulţimile de ascultători s-au folosit de prilejul unui dialog cu Părintele Efrem, dialog ce amintea de Sfântul Munte, unde oamenii îndureraţi însetează după cuvântul părintesc, din inimă, al athoniţilor.

Joi, 10 octombrie 2002 
Sfânta Liturghie arhierească cu IPS Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, într-o biserică în care toţi credincioşii stăteau în picioare (de vreme ce nu există bănci în nici o biserică) rugându-se ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ocrotească poporul român. Ectenii în greceşte şi în româneşte, Imnul Heruvic al lui Grigorie Protopsaltul şi răspunsurile liturgice tradiţionale ale lui Lycourgos Anghelopoulos intonate de Cor sună frumos, mărturisind în conştiinţa celor ce deţin puterea de decizie în materie de cult despre unicitatea muzicii noastre bizantine.

Mănăstirea de maici de la Râmeţ 
Râmeţul a fost următoarea noastră oprire. Mănăstirea de maici de la Râmeţ, aflată într-un cadru natural impresionant, a fost aleasă de către organizatori pentru o priveghere de noapte. Cu toţii am fost de acord că privegherea aceasta a constituit momentul de vârf din ascensiunea spirituală a pelerinajului nostru.
Corul Grec Bizantin la strana dreaptă şi membrii ai grupului psaltic al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti la stana stângă au cântat piese în ritm lent: anixandarii, kekragarii, prosomii, tropare—aşa cum stă bine la o priveghere. „Prilej bun de rugăciune cu muzica psaltică grecească pe care o iubesc atât de mult”, după cum spunea în mod caracteristic maica stareţă Ierusalima.
Vineri, 11 octombrie 2002, a fost ziua plecării Corului Grec Bizantin. Întoarcere în ţară cu nădejdea că efortul şi osteneala programului atât de încărcat a fost pentru fraţii noştri ortodocşi atât un prilej de întâlnire duhovnicească, cât şi o reamintire a faptului că muzica bizantină poate deveni din nou arta liturgică a Bisericii Ortodoxe Române. Pentru că muzica bizantină este muzica îngerilor…