Frescele din pronaosul paraclisului Sfântului Nicolae, anul 1802

Naosul capelei Sfântului Nicolae a fost pictat în anul 1802, pe cheltuiala creştinilor din eparhia Melenikos şi a călugărilor vatopedini. Donaţia locuitorilor din Melenikos este legată de prezenţa pe o lungă perioadă a timp a mănăstirii Vatopedi în Melenikos (metocul Spileotissa). Frescele sunt atribuite pictorilor galatsieni  Veniamin şi Zaharia, nepoţi ai lui Macarie. Temele din naos se împart în două grupuri. În partea de jos sunt reprezentate din faţă în întregime trupurile unor călugări sfinţi, care prin sfânta lor viaţă, au devenit astfel călăuzitori pentru cei care până astăzi urmează aceeaşi cale cu ei, dar şi pentru întreaga comunitate a Bisericii.

În partea de sus este înfăţişată mucenicia sfinţilor şi sinoadele ecumenice, care se remarcă prin alcătuirea lor simplă şi prin introducerea unor elemente de folclor. Între acestea sunt intercalaţi anumiţi prooroci, iar reprezentarea lor iconografică, precum şi cea a sfinţilor monahi din partea de jos, e influenţată de stilul de pictură al lui Panselin. Caracteristicile acestui atelier sunt cadrele (ramele) în stil baroc din jurul imaginii şi inscripţia de la mormântului ctitorului, de pe peretele sudic al naosului. Inscripţia e scrisă cu litere mici, de morfologie tipică, folosite de către atelierul respectiv timp de multe decenii.

Fresce din naosul paraclisului Sfântului Nicolae (1802).

Fresce din naosul paraclisului Sfântului Nicolae (1802).

Fresce din naosul paraclisului Sfântului Nicolae (1802).

Fresce din naosul paraclisul Sfântului Nicolae. Profetul Noe (1802).

Fresce din naosul paraclisul Sfântului Nicolae. Profetul Samuel (1802).