Icoana în mozaic cu sipet îmbrăcat a Sfintei Ana

Conform inscripției pe care o poartă pe partea din spate, icoana în mozaic a Sfintei Ana a fost dăruită Mănăstirii Vatoped în secolul al XVI-lea de către Ana, soția lui Ivan cel Groaznic.

Îmbrăcămintea ei – care se păstrează în condiții bune – acoperă numai sipetul. Ea se compune din niște plăci unificate pentru fiecare latură a icoanei, plăci care sunt împărţite prin niște benzi în formă de frânghie în patrulatere separate ce reprezintă motive iconografice şi decorative. Motivele iconografice sunt redate în basorelief profund și au drept conținut  Hetimasia Tronului (Pregătirea Tronului, a Judecății de Apoi) încadrat de busturile a doi îngeri (în partea de sus) și de busturile Apostolilor Toma, Iacov și Filip (în partea de jos), în vreme ce în părțile laterale sunt reprezentați în întregime sfinții „Ioachim Propatoros” –  „bunicul” lui Hristos și „Iosif Mnistoros” – logodnicul (Maicii Domnului).

Aceste motive combină diferite elemente ale renașterii paleologe, elemente ce sunt, uneori, executate oarecum lipsit de măiestrie artistică. Se observă unele stângăcii, de asemenea, în redarea motivelor abstracte, stângăcii ce privesc mai ales contururile neclare ale podoabelor. Pentru motivele decorative s-a folosit o combinație de basorelief mai profund sau mai de suprafață. Îmbrăcămintea icoanei, în care nu se observă intervenții ulterioare, trebuie să fi fost destinată dintru început icoanei Sfintei Ana. Pe baza comparațiilor stilistice, este datată către sfârșitul sec. al XIII-lea sau începutul sec. al XIV-lea.