Istoria bibliotecii

Însemnările codicografice și votive ale anumitor manuscrise vatopedine dovedesc existența bibliotecii Mănăstirii încă de la începutul istoriei ei. Cu toate acestea, primele indicii despre organizarea rudimentară a volumelor provin din secolele XIV și XV, în timp ce prima mărturie istorică despre amplasarea bibliotecii o furnizează Proskynitarion-ul lui Ioan Comnenul – cel care în 1698 a văzut în Mănăstire două biblioteci: una deasupra narticii bisericii principale (katholikon-ului) și una în skevofilakion (locul unde se păstrează obiectele de valoare). În a doua bibliotecă se pare că au fost mutate cele mai multe cărți după anul 1700 – conform mărturiei lui Barskij, care, pe la 1725-6, a vazut acolo circa 2000 de volume. O nouă mutare trebuie să fi fost făcută la începutul secolului al XIX-lea când biblioteca a fost adăpostită în două camere lângă paraclisul Sfinților Apostoli. În 1867 biblioteca s-a mutat în turnul Maicii Domnului, unde se găsește până astăzi împreună cu arhiva Mănăstirii și cu colecția de manuscrise a Schitului Sfântului Dimitrie. În afara turnului rămân numai câteva manuscrise foarte valoroase, ce se păstrează încă în skevofilakion, și toate tipăriturile mai noi (începând cu anul 1935) – pentru care a fost pregătit un loc special.