La fabrica de pâine Mopan (Mărturie athonită în România)

Arhimandritul Efrem: Astăzi, invitaţi fiind de către directorul acestei întreprinderi, domnul Constantinos Loulis, suntem emoţionaţi că ne aflăm aici, mai ales că însoţim aceste sfinte moaşte care aparţin colecţiei personale a domnului Loulis. Sunt sfinte moaşte ale unor mari sfinţi: ale Sfântului Nicolae, ale Sfântului Constantin cel Mare, ale Sfintei Olga, ale Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat, ale Sfântului Eftimie de la Mănăstirea Sfântul Pavel din Athos, ale Sfântului Cosma Protul, care a fost monah vatopedin, moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Sava, ale Sfântului Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei şi ale altor sfinţi.

Să ştiţi, fraţilor, că sfintele moaşte sunt izvor de vindecări şi tămăduiri. Cum vedem în Noul Testament, chiar şi umbra apostolilor făcea minuni. Cu atât mai mult toate aceste sfinte moaşte ale celor care L-au iubit pe Dumnezeu din toată inima, devenind vase alese, purtători ai Duhului Sfânt, purtători de Hristos, oameni plini de har. Trupurile acestor sfinţi, trupuri care s-au nevoit atât de mult întru asceză, Dumnezeu le-a învrednicit să devină sfinte moaşte, pline de har, iar cei care le sărută cu credinţă află mângâiere, alinare şi tămăduire trupului şi sufletului.

La Sfântul Munte se păstrează foarte multe sfinte moaşte şi este firesc aşa, de vreme ce Sfântul Munte este inima Ortodoxiei. Vai nouă, dacă Sfântul Munte n-ar fi fost împodobit cu moaştele atâtor sfinţi! De aceea Sfântul Munte este sălaşul, este patria prin excelenţă a sfinţilor. După tipicul aghiorit, primul lucru cu care sunt întâmpinaţi pelerinii care vin la mănăstiri sunt sfintele moaşte. Şi aşa cum un negustor priceput care-şi deschide magazinul face reclamă produselor sale, tot aşa monahii aghioriţi îşi laudă „produsele”. Iar „produsul” Sfântului Munte, iubiţii mei, este sfinţenia şi numai sfinţenia. Sfântul Munte se numeşte sfânt deoarece monahii aghioriţi au ca scop al vieţii numai sfinţenia. Sfinţenia este un lucru deosebit, o stare care cu greu poate fi descrisă, însă este o realitate. Monahul care vieţuieşte cu purtare de grijă devine fiu al lui Dumnezeu după har, dobândind în mod permanent harul Duhului Sfânt. Iar atunci devine capabil de a mângâia poporul lui Dumnezeu şi rugăciunea lui devine îndrăzneaţă şi puternică. Astfel, la Sfântul Munte se slujeşte zilnic Paraclisul Maicii Domnului, pomenindu-se mii de nume. La Sfântul Munte pelerinii află mult folos, atât sufletesc, cât şi trupesc, îndeosebi când se închină sfintelor moaşte. Atunci când monahii aghioriţi scot sfintele moaşte, acestea ne vorbesc, ne vorbesc într-un mod deosebit de limpede şi ne spun: „Sfinţenia omului nu rămâne numai în suflet, ci se extinde şi asupra trupului. Sfinţenia este ceva de negrăit, de nedescris”. De aceea, cel care se închină sfintelor moaşte în Muntele Athos înţelege că Biserica Ortodoxă nu este altceva decât o fabrică care produce sfinţi.

Autorul acestei manifestări de astăzi şi al prezenţei noastre aici este, desigur, domnul Constantinos Loulis care, aşa cum se ştie, a fost şi guvernator al Sfântului Munte. Noi, vatopedinii, îi suntem recunoscători deoarece a avut rolul principal în transformarea mănăstirii noastre în mănăstire de obşte şi nădăjduim ca această manifestare duhovnicească de astăzi să devină un prilej de binecuvântare pentru întreprinderea aceasta deoarece, aşa cum mi-a spus domnul Loulis pe drum dinspre Icland, mâine începe funcţionarea noilor utilaje ale fabricii. Mă rog aşadar ca binecuvântarea sfinţilor ale căror sfinte moaşte le-am adus astăzi aici, împreună cu binecuvântarea Maicii Domnului, să fie asupra angajaţilor acestei întreprinderi, dimpreună cu familiile lor, precum şi a tuturor celor care aţi venit cu multă dorire să vă închinaţi aici la sfintele moaşte, ca să plecaţi mângâiaţi, odihniţi sufleteşte şi schimbaţi de dreapta Celui Preaînalt.

Constantinos Loulis: Preacuvioase Părinte Stareţ al Sfintei Mănăstiri Vatopedi, Preacuvioase Părinte Stareţ al Sfintei Mănăstiri Oaşa, preacucernici părinţi şi iubiţi fraţi întru Hristos, sunt cu adevărat deosebit de bucuros şi emoţionat, mulţumindu-vă tuturor pentru prezenţa dumneavoastră astăzi în acest loc. Pronia lui Dumnezeu şi mâna Maicii Domnului au lucrat astfel încât, fără a fi nimic aranjat dinainte, cu câteva ore înainte de începerea, mâine dimineaţă, a intrării în funcţiune a noii fabrici, a noii mori, să se afle aici la Târgu Mureş, venind de la Mănăstirea Recea şi de la sfinţirea bisericii din Icland, Stareţul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, astfel încât să fim cu toţii binecuvântaţi astăzi, împreună cu această nouă fabrică. Aici se va măcina binecuvântatul grâu, producând astfel făina din care, mai întâi de toate, se face prescura—cel mai important element al Sfintei Liturghii, care se preschimbă în Trupul lui Hristos.

Considerăm aşadar prezenţa dumneavoastră aici o mare, o deosebit de importantă binecuvântare şi vă rog să vă rugaţi astfel încât Preabunul Dumnezeu şi Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea să dăruiască reuşită întregii Românii, acestui frumos oraş şi acestei regiuni a Mureşului, precum şi sănătate, succes şi putere tuturor lucrătorilor acestei fabrici şi tuturor clienţilor noştri. Vă mulţumesc şi bine aţi venit!