Liturghie în Catedrala din Cluj-Napoca (Mărturie Athonită în România)

PS Vasile Someşanul: Prea Cuvioase Părinte Arhimandrit Efrem, prea cuvioşi şi prea cucernici părinţi, Prea Cucernice Părinte Decan al Facultăţii de Teologie din Cluj, iubiţi elevi şi studenţi teologi, iubiţi credincioşi, în numele ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu am bucuria de a-l fi primit aici în Catedrala Arhiepiscopală şi de a fi slujit împreună Sfânta Liturghie cu Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Efrem Vatopedinul, Stareţul Marii Mănăstiri Vatopedi din Sfântul Munte Athos. Părintele se află pentru a doua oară într-o vizită în Biserica Ortodoxă Română şi în Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. Vizita precedentă a avut loc în primăvara anului 2000, când am avut din nou bucuria de a-l primi la Cluj, iar Arhimandritul Efrem s-a întâlnit cu studenţii Facultăţii noastre de Teologie şi cu profesorii ei, a vizitat Mănăstirea Nicula unde a fost primit de ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu, iar după amiază a avut o conferinţă cu un mare auditoriu la Casa de Cultură a studenţilor. Părintele Arhimandrit Efrem a venit la noi din această inimă pulsând de tradiţie şi de profundă credinţă, de adâncă rugăciune a Sfântului Munte pentru a aduce o mărturie a adevăratei mărturisiri despre lucrarea şi despre puterea credinţei noastre. Părintele s-a întâlnit cu ocazia vizitei precedente cu monahii din sânul cărora îşi duce activitatea şi întreaga viaţă dăruită lui Dumnezeu şi pe care îi simte şi îi susţine în lucrarea lor mărturisitoare spre dobândirea vieţii cu Hristos, viaţă prin care monahii trebuie să întărească credinţa în popor.Viaţa curată dobândită prin pocăinţă, prin nevoinţele sfinte ale desăvârşirii, nevoinţa şi jertfa, ascultarea fără abatere, necondiţionată de Dumnezeu prin stareţul mănăstirii, au ost temele preferate pe care Părintele Arhimandrit Efrem le-a discutat, împărtăşind experienţa sa bogată în discuţiile avute la întrunirile cu călugării şi cu maicile din mănăstiri. Părintele s-a întâlnit cu tinerii care studiază teologia şi cu profesorii lor pentru a-i îndemna să depăşească limitele unei teologii scolastice şi să abordeze o teologie trăită, o teologie patristică, o teologie izvorâtă din duhul rugăciunii şi al pocăinţei, care are puterea de a transforma fiinţa omenească şi a o apropia de sfinţenia la care ne cheamă Hristos. Părintele Efrem s-a întâlnit şi cu credincioşii cu ocazia conferinţelor pe care le-a ţinut şi pe care i-a îndemnat să-şi trăiască viaţa în Biserică, să dobândească mereu prin rugăciune şi printr-o viaţă cinstită harul Sfântului Duh şi să-L caute mai mult pe Hristos în Sfânta Împărtăşanie. Avem marea bucurie ca după aceşti 2 ani în care am ţinut o duhovnicească legătură în dragostea lui Hristos cu Sfântul Munte Athos, cu Mănăstirea Vatopedi şi cu Părintele Arhimandrit Efrem şi obştea mănăstirii sale, deci avem bucuria să-l primim din nou în această toamnă, când revine în România să ne aducă, pe lângă experienţa bogată a vieţii sale duhovniceşti întărită de marii trăitori ai Sfântului Munte, (el însuşi fiind fiul duhovnicesc al cunoscutului Gheronda Iosif Vatopedinul), a venit deci acum şi ne-a îmbogăţit duhovniceşte şi prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului tămăduitoare de boli canceroase şi prin sfintele moaşte ale Sfântului Panteleimon şi ale Cuviosului Gheron Iosif Isihastul. Mulţumim în mod deosebit pentru această bucurie pe care ne-a oferit-o de a ne putea închina acestor relicve sfinte din multele relicve sfinte, sfinte icoane făcătoare de minuni şi sfinte moaşte care de-a lungul veacurilor le-au adunat sfinţiţii călugări din Muntele Athos. Aducerea în Cluj  astăzi a icoanei Maicii Domnului vindecătoare de cancer coincide cu un eveniment desfăşurat în lumea medicală, în lumea ştiinţifică clujeană, Simpozionul de Boli Canceroase care va începe poimâine. Iar Sfântul Mare Mucenic Panteleimon se bucură de asemenea de o mare cinstire în eparhia noastră pentru că unul dintre programele noastre sociale, policlinica fără plată este pusă sub patronajul spiritual al Sfântului Panteleimon. Pe lângă aceste relicve ale credinţei noastre, Părintele Arhimandrit Efrem a venit de această dată în România şi în eparhia noastră însoţit de acest frumos grup vocal psaltic condus de renumitul Anghelopoulos. Ne bucurăm de prezenţa acestui grup şi am dori să-i spunem Părintelui Efrem că şi în acest centru universitar clujean, în Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, activează un grup psaltic numit „Roman Melodul”. În două din marile noastre mănăstiri, Nicula şi Parva s-au organizat coruri monahale de muzică bizantină. Această muzică tradiţională a Bisericii noastre Ortodoxe este pe cale de mare răspândire în viaţa noastră actuală. Mulţumim bunului Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria şi tuturor sfinţilor pentru bucuria pe care ne-a făcut-o prin prezenţa şi împreuna slujire a Părintelui Efrem. Îi dorim să aibă acelaşi impact duhovnicesc în întâlnirile pe care urmează să le aibă cu studenţii teologi şi profesorii Facultăţii de Teologie, cu călugării mănăstirilor noastre şi cu cei care, după amiază, la ora 17 la Casa Universitarilor vor participa la conferinţa Părintelui, conferinţă urmată de un concert de muzică bizantină. Dumnezeu să vă dea sănătate şi aceeaşi putere, acelaşi dinamism în mărturisirea adevăratei mărturii a lui Hristos.

Arhim. Efrem: Prea Sfinţia Voastră, suntem foarte emoţionaţi de vizita pe care o facem astăzi în oraşul dumneavoastră, îndeosebi pentru că această vizită se face într-un mod tradiţional. După cum vă amintiţi, la Pateric se spune că atunci când oamenii duhovniceşti mergeau în vizită unii la alţii, primul lucru pe care îl făceau la sosire era să meargă împreună la biserică şi să se roage. Noi, venind de la Bucureşti, am sosit direct la biserică şi nu numai că ne-am rugat împreună, ci am şi slujit împreună, devenind astfel părtaşi Trupului şi Sângelui lui Hristos. În tradiţia Bisericii aceasta este întâlnirea ideală a creştinilor: în Sfânta Liturghie. Astăzi însă nu ne-am oprit aici, ci suntem prezenţi şi la un mare eveniment al Bisericii locale care este hirotonia unui nou preot. Iau şi au parte la bucuria Bisericii de aici şi sunt fericit că mă aflu pentru a doua oară în oraşul dumneavoastră, deoarece ne-a adus marea Voastră dragoste duhovnicească. Ştim că atât ÎPS Bartolomeu cât şi Prea Sfinţia Voastră iubiţi tradiţia, iubiţi Sfântul Munte şi doriţi să vină aici monahi de la Sfântul Munte care să predea tradiţia vie de acolo. Iar când spunem tradiţie aghiorită nu înţelegem o tradiţie locală care ar exista numai la Sfântul Munte, deoarece Athosul exprimă tradiţia întregii Biserici Ortodoxe. Biserica Ortodoxă a lucrat îndeosebi prin monahism, monahismul este podoaba Bisericii noastre şi monahismul este acela care a dat Bisericii atâţia sfinţi. De aceea toţi clericii care doresc a urma calea sfinţeniei au întotdeauna o legătură strânsă cu monahii, căci în mănăstiri se ţine cu stricteţe legea Evangheliei, astfel încât mănăstirile sunt centre ale adeveririi adevărului evanghelic. Aşadar dintr-un astfel de centru şi din inima monahismului ortodox venim astăzi aici, aducându-vă dragostea părinţilor aghioriţi care suferă pentru dumneavoastră şi se roagă pentru Biserica Ortodoxă Română, mai ales în această perioadă de refacere. Ne rugăm cu multă dorire ca Biserica Română să ajungă iarăşi la slava sa de odinioară Întotdeauna România a avut foarte mulţi monahi. Este adevărat că vreme de atâţia ani prezenţa comunismului a traumatizat aici tradiţia monahală. Însă monahii români de astăzi dintre care foarte mulţi vin să ne vadă la Sfântul Munte, chiar aceştia ne-au rugat să venim aici, aducând tradiţia vie din Sfântul Munte. De aceea aducem astăzi aici la dumneavoastră o reproducere a icoanei Pantanassa şi două părticele din moaştele Sfântului Mare Mucenic Panteleimon şi ale Cuviosului Gheron Iosif Isihastul. Icoana şi moaştele vor fi dăruite Sfintei Mănăstiri Oaşa din eparhia Alba Iuliei. Trebuie să ştiţi că la Sfântul Munte se află mulţime de sfinte moaşte, se află foarte multe icoane ale Maicii Domnului care sunt făcătoare de minuni, iar când vizitează cineva Sfântul Munte simte imediat prezenţa nevăzută a Stareţei Muntelui, a Maicii Domnului. De asemenea, prima grijă a monahilor atunci când le vin pelerini este să le scoată sfintele moaşte spre închinare. Acesta este o rânduială care durează de secole, iar noi o continuăm la rândul nostru. Închinându-se sfintelor moaşte, pelerinii înţeleg că sfinţenia nu rămâne doar în suflet, ci se extinde şi asupra trupului. Sărutând sfintele moaşte, îşi dau seama din proprie experienţă că Biserica Ortodoxă nu este nimic altceva decât un atelier de producere al sfinţilor. Arătându-le sfintele moaşte, noi le spunem că pentru acest scop am venit şi noi la Sfântul Munte. Iisus Hristos este acelaşi, şi ieri, şi astăzi, în veci. Aşadar, aşa cum le-a spus celor doisprezece apostoli „Urmaţi-mă” , această chemare se repetă şi astăzi, tainic în inima oamenilor, îndemnându-i a-I sluji. În aceste vremuri prin care trecem şi care sunt pur materialiste, Hristos continuă să cheme spre el suflete care să-i slujească. De aceea  Sfântul Munte, mănăstirile sale continuă să se populeze cu tineri bine pregătiţi, chiar şi aşezămintele româneşti. Ne rugăm cu smerenie, Prea Sfinţia Voastră, ca rugăciunile tuturor monahilor aghioriţi care vă iubesc să vă dea  putere şi luminare astfel încât să continuaţi să ajutaţi astăzi pe credincioşi, care sunt în nevoie spirituală. Aveţi o răspundere foarte mare în perioada actuală, deoarece Biserica Ortodoxă Română este pe drumul renaşterii. Vă asigurăm că ne rugăm pentru dumneavoastră, că vă iubim şi că, după puterile noastre, vom contribui la refacerea Bisericii dumneavoastră. De aceea mă adresez acum fraţilor români:  niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Credeţi în Dumnezeu ce viu care are puterea de a face şi din pietre fii ai lui Avraam. Cu această credinţă să păşiţi în viaţă rugându-vă şi oricâte probleme şi greutăţi veţi avea, fiţi siguri că Dumnezeu este puternic spre a ne ajuta. Nu uitaţi că cel dintâi scop al vieţii noastre este dobândirea Duhului Sfânt. Nu are nici un rost viaţa noastră aici pe pământ, fraţilor, dacă nu primim acest dar uriaş care se cheamă harul Duhului Sfânt De aceea, începând de astăzi să ne schimbăm viaţa, iubindu-L pe Dumnezeu, spre a dobândi harul. Nu uitaţi, de asemenea de ajutorul Maicii Domnului. Prezenţa acestei sfinte icoane aici este o dovadă că vă poartă de grijă, de aceea să vă închinaţi ei cu credinţă, cerând să vă dea tămăduire sufletească şi trupească.

Ca amintire a prezenţei noastre aici dorim să-i dăruim Prea Sfinţitului Episcop Vasile o icoană a Maicii Domnului numită „Înjunghiata” (Esfagmeni). Este una din cele şapte icoane făcătoare de minuni de la Vatopedi. Cine i se închină vede limpede minunea petrecută cu această icoană. În tradiţia mănăstirii se spune că un monah din secolul al XIV-lea nu se încadra în programul mănăstirii, preferând idioritmia. Trebuie să ştiţi că la o mănăstire de obşte a nu te încadra în program este idioritmie. Egumenul, cu toate că de multe ori îl certase pe călugărul acesta, îndemnându-l să intre în rânduială, nu a reuşit să-l smerească, deoarece monahul avea un spirit anarhic. Prin urmare a dat poruncă să nu mai fie primit la trapeză, la masa de obşte. Într-o zi când trapezarul nu i-a dat mâncare, monahul (care era paraclisier) s-a certat cu stareţul—pentru că trebuie să ştiţi că atunci când un călugăr este într-un moment de întunecare a minţii, primul său atac este împotriva stareţului. Pornindu-se cu ură împotriva egumenului, aceasta s-a extins şi asupra Maicii Domnului, strigând că ea este de vină. Luând aşadar un cuţit a lovit icoana în obraz. Îndată din rană a ţâşnit sânge, care se vede pe icoană şi astăzi. Călugărul s-a îndrăcit şi a căzut jos în faţa icoanei zbătându-se în convulsii. După câţiva ani de rugăciuni ale stareţului către Maica Domnului pentru a-l vindeca pe monah, aceasta s-a arătat asigurându-l că-l va tămădui, dar mâna cu care a lovit va fi pedepsită. Aşadar monahul s-a făcut bine, s-a pocăit, a cerut stareţului binecuvântare pentru a posti fără ulei toată viaţa şi pentru a sta la biserică într-o strană aflată chiar în faţa icoanei, spre a-şi plânge păcatul. Stareţul l-a binecuvântat şi până la urmă acel călugăr a avut un sfârşit cuvios. După cum poate ştiţi, dezgroparea osemintelor monahilor se face la trei ani după moarte. Când au scos osemintele acestui monah, i-au aflat mâna cu care lovise icoana neputrezită, neagră, blestemată. A fost pusă într-o raclă şi se păstrează până astăzi. Din pricina acestei minuni icoana se cheamă Esfagmeni, Înjunghiata. În faţa ei se  cântă zilnic la Pavecerniţă Acatistul Maicii Domnului. O dăruim aşadar Prea Sfinţitului ca semn al iubirii noastre, spre a-şi aduce aminte de vizita noastră aici, rugându-se pentru noi. Îl rugăm în mod deosebit să ne pomenească la Sfânta Liturghie.

Vom dărui o icoană şi pentru Catedrala din Cluj. Este o reproducere după una dintre icoanele făcătoare de minuni de la Vatopedi, care se numeşte Paramythia (Mângâietoarea). Istoria ei este foarte emoţionantă. În faţa acestei icoane monahii vatopedini aveau obiceiul de  pune seara cheile de la poarta cea mare a mănăstirii. În anul 1342, la 21 ianuarie, când stareţul Ghenadie a luat cheile pentru a le da portarului spre a deschide, Maica Domnului i-a vorbit din icoană, zicând: „Astăzi nu deschideţi porţile mănăstirii pentru că vor năvălii piraţii.” În clipa în care Maica Domnului spunea acestea, icoana zugrăvită a prins viaţă: Pruncul Hristos s-a încruntat şi a dus mâna la gura Maicii Sale, zicându-i: „Lasă-i, Maică, căci sunt vrednici de această ispită pentru că au căzut în nepurtare de grijă”. Foarte multe ispite îngăduite de har asupra noastră ne vin tocmai din pricina nepurtării de grijă. Maica Domnului însă, cu îndrăznire de Maică, nu a făcut ascultare de Hristos, ci a coborât mâna Pruncului de la gura sa, reluând de încă două ori avertizarea. Iar când au venit piraţii şi au găsit porţile închise şi pe călugări aruncând apă fiartă şi ulei încins, au ajuns la concluzia logică că au fost trădaţi. Aveau dreptate: îi trădase Maica Domnului. În această minune petrecută cu icoana Paramythia, Hristos ni se înfăţişează smerit, permiţându-i Maicii Sale să se poarte cu îndrăzneală faţă de Dânsul, tocmai pentru a-i da cinste şi slavă şi a scoate în evidenţă faptul că ea este cu adevărat ocrotitoarea monahilor. Această icoană o dăruim catedralei, pentru ca închinătorii să-şi amintească de Sfântul Munte, da faptul că în faţa acestei icoane călugării noştri fac zilnic slujba Paraclisului, rugându-se pentru lumea întreagă.

PS Vasile Someşanul: Urmează ca Părintele Stareţ Efrem să fie primit de Înaltul Prea Sfinţitul Arhiepiscop Bartolomeu după care, cu toată ora întârziată, studenţii teologi sunt rugaţi să rămână în aulă pentru a primi binecuvântarea specială şi cuvântul Părintelui Stareţ Efrem. Dumnezeu să ne ajute tuturor!