Liturghie în Paraclisul universitar “Sf. Ecaterina” (Mărturie athonită în România)

Arhim Efrem: Prea Sfinţia Voastră, iubiţi fraţi şi studenţi, dăm slavă lui Dumnezeu pentru faptul că harul Stareţei Sfântului Munte, care este Maica Domnului, ne-a adus aici în acest Paraclis Universitar la invitaţia Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti. Această întâlnire a noastră este o întâlnire desăvârşită, ideală, pentru că întâlnirea deplină, ideală a membrilor Bisericii este cea din cadrul dumnezeieştii Euharistii. Centrul vieţii Bisericii, aşa cum este binecunoscut, este sinaxa euharistică în care creştinul face experienţa deosebită a prezenţei harului dumnezeiesc. De aceea noi, monahii în mod special, ne hrănim zilnic din dumnezeiasca Liturghie. Pentru aceasta la Sfântul Munte, care este locul prin excelenţă al slujirii euharistiei, au loc în fiecare zi aproape 300 de sfinte liturghii. De multe ori, în aceeaşi mănăstire se săvârşesc simultan mai multe liturghii. La mănăstirea noastră zilnic avem aproape opt dumnezeieşti liturghii concomitent, în diferite paraclise.

Aşa cum am spus la început, monahul şi creştinul trebuie ca în cadrul liturghiei să facă experienţa prezenţei dumnezeieşti. Însă Sfânta Liturghie nu este săvârşită numai pentru a ne întâlni noi cu Dumnezeu, ci se săvârşeşte pentru lumea întreagă. În această taină mare a dumnezeieştii Liturghii vă întâlnim aşadar astăzi. Cu toţii am venit să-i aducem lui Dumnezeu jertfa cea fără de sânge şi în acelaşi timp să avem o relaţie, o comuniune interpersonală tainică cu Mântuitorul Hristos care este euharistic pe Sfânta Masă, care este cel cu care ne hrănim şi care niciodată nu se sfârşeşte. Împreună cu noi este şi Născătoarea de Dumnezeu prin copia icoanei făcătoare de minuni Pantanassa de a Vatopedi pe care o vom oferi bisericii studenţilor „Sfântul Nicolae” de la Universitate. Voi vorbi mai pe larg după amiază la biserica studenţilor despre Pantanassa. Un singur lucru vreau să vă spun acum şi anume legat de această icoană se petrece o mare taină. Toate copiile pe care facem după această icoană pentru a le dărui sunt făcătoare de minuni! În mod special este vindecătoare de cancer. Multe copii după Pantanassa am trimis şi în Rusia iar motivul pentru care Biserica Rusiei ne solicită mereu aceasta este o minune petrecută cu câţiva ani în urmă: trimiţând în Rusia o carte poştală cu imaginea icoanei, aceasta a avut puterea de a învia un copil care murise de cancer!

Maica Domnului, fraţilor, este adevărata noastră mamă, este cea care îi cheamă permanent pe creştini pentru a le da ajutorul ei. La Sfântul Munte avem nenumărate dovezi ale prezenţei Maicii Domnului. Nu este deci întâmplător faptul că această republică monahală unică în Ortodoxie este închinată Maicii Domnului. Acest lucru este demonstrat de nenumăratele sale arătări de la Athos. Maica Domnului este însetată a ajuta poporul lui Dumnezeu, este cea care doreşte neîncetat să vadă pe creştini că urmează vieţii Mântuitorului Hristos. În Apostolul de astăzi am auzit cu toţii: „tuto de fronistho en imin…en Hristo Iisu”. Aceasta trebuie să fie preocuparea permanentă a creştinului: cum să-şi curăţească inima. Iar inima se curăţeşte cu ajutorul harului dumnezeiesc, pentru ca mintea creştinului să se lumineze şi să cugete aşa cum o face Mântuitorul Hristos. Creştinul trebuie să se adâncească în cunoaşterea persoanei lui Hristos, trebuie să aibă simţirea celor duhovniceşti, să înţeleagă ce este Hristos. Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne-au prezentat prin experienţa lor cine şi ce este Hristos, însă nu au reuşit să ni-L prezinte exact aşa cum este, deoarece Hristos, ca Dumnezeu-Om nu poate fi prezentat prin intermediul cuvântului creat. Vom înţelege însă cine este Hristos numai dacă vorbeşte El Însuşi în inima noastră. De aceea Împăratul şi Proorocul David spune în psalmi: „Voi tăcea”, mă voi întoarce către mine însumi, înlăuntrul meu şi atunci „voi auzi ce grăieşte întru mine Domnul Dumnezeu”. Îl vom gusta pe Hristos, fraţii mei, deoarece acelaşi David ne spune: „gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul”. Vom ajunge să facem experienţa prezenţei lui Hristos dacă vom fi împlinitori fideli ai poruncilor lui, pentru că Hristos este ascuns în poruncile Sale. Iar când creştinul ţine aceste porunci şi fuge de viaţa împotriva firii, ajunge să trăiască viaţa cea după fire, cea adevărată, viaţa fără de păcat. Iar atunci va înainta în adâncurile Duhului şi va pătrunde în cunoaşterea persoanei lui Hristos. Atunci se satură de dumnezeiescul har şi de bucură de dulceaţa de negrăit a Mântuitorului. Atunci va dori să-L urmeze şi să trăiască precum Hristos. De aceea sfinţii mucenici ai Bisericii din toată inima doreau să mărturisească pentru dragostea lui Hristos. Această mărturie a Mântuitorului, iubiţi fraţi, o vom da şi noi dacă viaţa noastră va urma vieţii lui Hristos. Cel dintâi scop al vieţii noastre, primul obiectiv, este de a dobândi harul, de a dobândi sfinţenia. După Sfinţii Părinţi, sfinţenia este sălăşluirea permanentă a harului în inima noastră. Aceasta vă doresc din tot sufletul: harul Mântuitorului Hristos, cu mijlocirile Maicii Sale, ale Născătoarei de Dumnezeu, să rămână permanent în inimile voastre. Amin.

AE: Înainte de a spune „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri”, aş dori să dăruiesc Paraclisului Universitar „Sfânta Ecaterina” o copie de argint a vestitei icoane Axion Estin din Sf. Munte. Cunoaşteţi, desigur, istoria acestei icoane. Minunea petrecută cu ea adevereşte faptul că Sf. Munte este locul prin excelenţă al Maicii Domnului, pentru că din Sf. Munte a plecat această cântare închinată Maicii Domnului, Axion Estin, adică „Vrednică eşti cu adevărat…”. După cum ştiţi, îngerul Domnului, în chip de călugăr, s-a arătat la o chilie de lângă Karyes, capitala Muntelui, unde un monah citea slujba Utreniei, îndemnându-l pe acesta ca împreună cu cântarea „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…” să spună şi „Vrednică eşti cu adevărat…”. Acesta este imnul de biruinţă al cultului nostru, Maica Domnului arătând în multe chipuri că este foarte mulţumită de această cântare care mângâie foarte mult inimile creştinilor. Dăruim aşadar icoana Axion Estin acestei biserici pentru a fi simbolul sfânt al legăturii Facultăţii de Teologie din Bucureşti cu Sf. Munte, deoarece este mare nevoie ca Universitatea aceasta academică să aibă legătură cu „universitatea pustiului” sub acoperământul Maicii Domnului.

Pr. C-tin Coman: Prea Sfinţite Episcop, Preacuvioase Părinte Stareţ, preacucernici părinţi, iubiţi studenţi, iubiţi credincioşi, în numele Părintelui Decan al Facultăţii noastre, Părintele Nicolae Necula care lipseşte din motive binecuvântate, fiind prezent în delegaţia Părintelui Patriarh care a plecat astăzi dimineaţă spre Vatican, în numele comunităţii academice a Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti urăm bun venit Părintelui Arhimandrit Efrem, Stareţul Sfintei Mănăstiri Vatopedi din Sf. Munte. Părintele Stareţ este pentru a doua oară în Facultatea noastră şi în biserica noastră, ceea ce înseamnă că relaţia pe care dânsul o amintea începe să devină un fel de tradiţie. Suntem foarte bucuroşi că în itinerariul duhovnicesc pe care Părintele Stareţ, împreună cu delegaţia de fraţi aghioriţi îl împlineşte în România, primul popas este la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi acest lucru, aşa cum menţiona şi Părintele Stareţ, nu este deloc întâmplător, noi înşine dorind să fie de bun augur în ceea ce priveşte reorientarea teologiei academice în viitor. Această reorientare a Teologiei nu poate să pornească, să izvorască decât din recuperarea Tradiţiei de veacuri, teologice, care este Tradiţia Părinţilor Bisericii. Pentru Sfinţii Părinţi temeiul fundamental al teologhisirii era experienţa, trăirea prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în istorie, în viaţa Bisericii. Ne bucurăm aşadar că nu întâmplător, aşa cum s-a spus, Dumnezeu a rânduit ca Facultatea noastră de câţiva ani să intre într-o relaţie foarte consistentă cu Mănăstirea Vatopedi din Sf. Munte şi această relaţie se va dovedi, sperăm şi credem, roditoare pentru Facultatea noastră de Teologie, dar şi spre slava lui Dumnezeu şi spre mărturia adevărată a noastră, a creştinilor, în veacul nostru. Trebuie să vă spun că obştea Mănăstirii Vatopedi numără deja câţiva fraţi români între care şi foşti studenţi ai Facultăţii noastre, absolvenţi aşadar ai Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unul dintre ei fiind astăzi în delegaţia Părintelui Stareţ. Acest lucru constituie pentru noi o dovadă în plus că Părintele Stareţ, cu gândul Mântuitorului Hristos şi cu rugăciunile Maicii Domnului are o deschidere foarte generoasă spre Biserica noastră şi, concret, spre Facultatea noastră. Dealtfel, în continuarea slujbei dumnezeieştii Liturghii vom săvârşi sfeştanie pentru inaugurarea Centrului pentru Studiul Spiritualităţii Ortodoxe care a fost înfiinţat în Facultatea noastră de Teologie, amenajat şi dotat cu cele necesare, cu o bibliotecă şi cu echipament electronic, cu sprijinul generos al Mănăstirii Vatopedi, concret al Părintelui Stareţ. Am dori, şi cred că se va întâmpla acest lucru, ca universitatea noastră academică să-şi deschidă şi ea drumul spre „universitatea pustiului”, aşa cum spunea Părintele Stareţ, la modul foarte concret şi îndrăznesc să cer şi să propun Părintelui Stareţ în acest moment să binecuvinteze, în măsura posibilităţilor, ca profesori ai noştri şi studenţi, cu oarecare ritmicitate, să poată face experienţa vieţii monahale de la Sf. Munte. Sunt sigur că acest lucru se va întâmpla şi că relaţia dintre Facultatea noastră de Teologie şi Mănăstirea Vatopedi va continua. Sunt convins, ca şi dumneavoastră, că acest lucru este voit de Dumnezeu şi de Maica Domnului, rodind pentru Facultatea noastră de teologie, pentru profesorii noştri şi pentru studenţii noştri roade duhovniceşti. De acum înainte, ca dealtfel şi până acum, la altarul bisericii noastre „Sfânta Ecaterina” este şi va fi pomenit Părintele Stareţ Efrem împreună cu obştea Mănăstirii Vatopedi, aşa cum cerem şi îl rugăm pe Părintele Stareţ să ne pomenească şi pe noi în dumnezeiasca Liturghie săvârşită zilnic la Mănăstirea Vatopedi. Un motiv în pus de mulţumire către Părintele Efrem este că de data aceasta a venit cu un dar în plus, şi anume acela al Corului Bizantin condus de Domnul Lycourgos Anghelopoulos. Le mulţumim din suflet pentru prezenţa lor şi pentru faptul că au cântat dumnezeiasca Liturghie împreună cu studenţii noştri. Vreau să le spun că dânşii sunt foarte cunoscuţi între studenţii noştri, cărţile şi înregistrările dânşilor circulă între studenţii noştri şi au contribuit foarte mult ca o parte dintre studenţi să se reorienteze spre această tradiţie bizantină a muzicii bisericeşti. Prezenţa dânşilor astăzi este un eveniment extraordinar şi ne vom bucura încă de dânşii la concertul care va avea loc deseară în Sala Mare a Palatului Patriarhal la orele 18.00.

Vreau să mulţumesc aici în mod public şi câtorva buni credincioşi din Grecia care au sprijinit această misiune şi voi pomeni numele domnului şi doamnei Chrystodoulidis care se află aici de faţă şi care au făcut posibilă deplasarea Corului, şi în egală măsură domnului Papadopoulos. În aceeaşi componenţă, delegaţia aghiorită şi Corul Bizantin vor avea un itinerariu în Ardeal, în Transilvania, la Cluj, la Alba Iulia şi la Târgu Mureş. Vă mulţumim şi dumneavoastră tuturor, studenţi şi credincioşi care aţi fost astăzi împreună cu noi în dumnezeiasca Liturghie. Din păcate, la inaugurarea Centrului nu veţi putea participa pentru că spaţiul este foarte redus. Vă invităm însă la conferinţa Părintelui Stareţ, la întâlnirea dânsului cu studenţii care va avea loc peste aproximativ trei sferturi de oră în Aula noastră, în Sala nr. 11. Părinte Stareţ, vă mulţumim încă o dată foarte mult.

AE: Aş vrea să mai adaug faptul că Mănăstirea Vatopedi, dorind să spijine Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu prilejul inaugurării Centrului pentru Studiul Spiritualităţii Ortodoxe dăruieşte suma de 10.000 de euro pentru dotarea cu aparatură electronică a Centrului. Acest lucru deoarece ne simţim datori, ne simţim obligaţi faţă de dumneavoastră. Odinioară domnitorii dumneavoastră au fost binefăcătorii Sf. Munte şi nu facem nimic altceva acum decât, la rândul nostru, să vă întoarcem binefacerile pe care altădată ni le-aţi făcut dumneavoastră nouă. Mănăstirea Vatopedi, în mod special, este datoare faţă de statele din Balcani şi doreşte să dea această mărturie, aşa cum a făcut-o întotdeauna. De aceea, acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Facultatea de Teologie din Belgrad unde am dăruit seria întreagă a Patrologiei Migne pe care nu o avea facultatea respectivă. Aceasta pentru a da stimulente duhovniceşti studenţilor şi profesorilor de acolo în studiul Sfinţilor Părinţi care sunt singurii teologi cu adevărat ai Bisericii. Prin faptul că, la iniţiativa noastră, Corul domnului Anghelopoulos este astăzi în România cred că şi în acest domeniu vom contribui pentru ca dumneavoastră, creştinii ortodocşi din România, să ascultaţi muzica tradiţională bizantină curată. Ne bucurăm să constatăm că acest cor are colaboratori fideli aici la dumneavoastră deoarece corul domnului Anghelopoulos a contribuit în mod esenţial la descoperirea izvoarelor autentice ale muzicii bizantine. Ca Stareţ al Mănăstirii Vatopedi declar aici în mod oficial că psalţii noştri au fost ajutaţi de către corul domnului Anghelopoulos să redescopere izvoarele autentice ale tradiţiei muzicale bizantine. Le mulţumim şi îi rugăm să cânte „Întru mulţi ani” Prea Sfinţiei Sale Ciprian…