Primire la Mănăstirea Râmeț (Mărturie Athonită în România)

Maica Stareţă Ierusalima: N-am cuvinte să pot exprima bucuria din sufletul nostru şi, mai ales, mângâierea şi întărirea pe care o simţim pentru faptul că Maica Domnului v-a dat în gând şi aţi binevoit să veniţi din nou la noi, împreună cu dânsa, în România. Am prins curaj şi întărire de când i-am zărit faţa, de la poartă—numai capul l-am văzut—şi am zis: Maica Domnului, îţi mulţumesc din suflet că ai venit şi la mănăstirea noastră şi că ne dai curaj. Este un semn că Măicuţa Domnului nu este supărată pe noi, chiar dacă noi şchiopătăm în urcuşul nostru spre înalt, dar ea ne vede râvna, silinţa şi dragostea noastră de a-i sluji ei şi Fiului ei cu sinceritate, din copilărie şi până la ultima răsuflare a vieţii noastre.

Venirea Sfinţiei Voastre aici la noi ne dă un îndemn sufletesc şi duhovnicesc spre a hotărî că trebuie să mergem mai departe , cu toate ispitele şi necazurile vieţii noastre călugăreşti. De când am auzit că aţi păşit pe pământul românesc, sufletul şi inima mea s-au umplut de emoţie la gândul că veniţi din nou să ne încurajaţi să mergem înainte, că este nădejde de mântuire. N-am cuvinte pentru a mulţumi Maicii Domnului şi dragostei Sfinţiei Voastre că aţi venit pentru a doua oară la noi. Iar pentru venirea domnului conducător al corului şi a tuturor coriştilor greci, dar şi cei din România, ne bucurăm din suflet, căci tare mi-e drag să aud muzica grecească pe care am iubit-o din copilărie, mai ales de acum 50 de ani când am învăţat prima dată psaltichia. Muzica bizantină grecească ne dă trezvie, ne dă curaj, şi parcă ne trezeşte să slujim cu foc lui Dumnezeu, chiar dacă nu ai putem—însă trebuie să putem!

Vă mulţumesc tuturor că aţi venit şi Dumnezeu să vă răsplătească paşii—chiar dacă aţi venit cu avionul. Însă paşii aceştia pe care îi faceţi pe jos, de la maicile noastre bătrâne ştim că tot pasul nostru care e făcut spre biserică sau spre mănăstire sfântul înger îl numără, îl scrie, şi la vămile văzduhului ne va fi de mare ajutor.

Dumnezeu să vă răsplătească la toţi dragostea, osteneala, şi Maica Domnului, cum ştie ea, aşa să vă răsplătească şi să vă mângâie. Odată cu sfinţiile voastre Maica Domnului să ne mângâie şi pe noi, să ne ajute, iar în ziua judecăţii să aibă milă de noi. Amin.

Arhim. Efrem: Noi cu multă bucurie am venit pentru a doua oară în mănăstirea sfinţiei voastre, stimată Maică Stareţă, mai ales că de data asta v-am adus icoana Maicii Domnului Pantanassa, a cărei trecere pe aici eu cred că nu este întâmplătoare, ci este o dovadă a faptului că mănăstirea sfinţiei voastre este plăcută Maicii Domnului. Prin prezenţa ei aici, Maica Domnului dovedeşte că vă poartă de grijă, că vă acoperă, că vă urmăreşte şi că este alături de voi, pentru că deşi este Maica lumii întregi, Maicii Domnului îi plac mănăstirile şi se mângâie atunci când sălăşluieşte în mănăstiri. De aceea, cele mai multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului sunt păstrate la mănăstiri. Iar Maica Domnului, atunci când se arată în vedenie, se arată de multe ori ca monahie.
Privegherea pe care o vom săvârşi astăzi şi Sfânta Liturghie de mâine cred că vor rămâne ca momente de referinţă pentru mănăstirea sfinţiei voastre, fiind în acelaşi timp un eveniment istoric, deoarece va fi prezent Sfântul Munte şi două grupuri psaltice, unul din Grecia şi altul din Bucureşti. Cu toţii ne vom înălţa împreună rugăciunile către Maica Domnului, rugând-o să mijlocească pentru lumea întreagă, dar mai ales să-i apere pe monahi, pentru că monahul este cel care se află în prima linie, se găseşte permanent într-o stare de luptă şi totdeauna trebuie să aibă mintea luminată şi o grijă neîntreruptă spre a se putea împotrivi curselor vrăjmaşului. Cred că Maica Domnului, care are experienţa luptei duhovniceşti şi care a gustat din dulceaţa Duhului Sfânt ca nici un alt om, ne va ajuta astfel încât să plecăm de aici rămânând fiecare dintre noi în suflet cu gustul vieţii veşnice.

Ca dovadă a prezenţei noastre aici, Maică Stareţă, vă oferim o Evanghelie, copie a Evangheliei dăruită mănăstirii noastre de împăratul bizantin Ioan Cantacuzino. Originalul este din secolul al XIV-lea, împodobit cu paleografii şi miniaturi păstrate într-o stare foarte bună. S-o aveţi ca binecuvântare de la Sfântul Munte. Totodată o cruce pectorală de argint pentru Maica Stareţă, pe care o iubim şi o respectăm foarte mult, pentru că este „stareţa stareţelor” din România.

Maica Stareţă Ierusalima: Să ne ajute Dumnezeu să ne mântuim cu toţii. Noi n-avem daruri bogate, ci doar rucodelia mâinilor noastre: nişte mătănii pe care le fac maicile şi nişte carpete—deşi ştiu că aveţi Mănăstirea Râmeţ la inimă, noi v-o dăm şi lucrată de mâinile noastre.