Proslăvirea Cuvioasei Elena (Behteeva)

Cu prilejul primului nostru pelerinaj în Rusia Mică (Ucraina de azi), Domnul şi Preacurata Sa Maică ne-au îndreptat paşii în chip minunat pe la toate locurile sfinte de închinare din Kiev. Eram doi părinţi. Pentru că limba nu o cunoşteam, iar călăuză nu aveam, în cele din urmă „odighitrie” ni s-a făcut Împărăteasa cerului, iar limbă de înţelegere ni s-a dovedit a fi buna-cinstire şi evlavia, într-un cuvânt: Ortodoxia. Abia după aceea aveam să realizăm cu adevărat că de fapt Maica Domnului le rânduise pe toate dinainte „bine foarte”.

Binecuvântare peste Binecuvântare şi Har peste Har

Când aveam să ajungem la Marea Lavră a Peşterilor din Kiev, abia atunci aveam să ne dăm seama cât de privilegiaţi eram. Maica Domnului ne binecuvântase cu insuflarea tainică de a ajunge la hramul slăvitei ei Mănăstiri şi nu la orice hram, ci la acela care coincidea cu sărbătorirea în 2001 a 950 de ani de la întemeierea Lavrei Peşterilor din Kiev.

Bazele Marii Lavre a Peşterilor din Kiev – şi prin ea şi a monahismului din întreaga Rusie, le-a pus Împărăteasa Cerurilor prin Cuviosul Antonie. Acesta se nevoia pustniceşte într-o peşteră din apropierea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte al Athonului. Împărăteasa cerului i s-a arătat şi i-a poruncit să se ducă la Kiev şi să ridice acolo o mănăstire spre mântuirea multora. Toată istoria ridicării acestui sfânt locaş este dumnezeiască. Maica Domnului, arătându-se ca Împărăteasă în Biserica din Vlaherne din Constantinopol şi-a tocmit şi zidarii şi pictorii, a dăruit şi icoana ei făcătoare de minuni care închipuia hramul viitoarei Lavre – Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi s-a îngrijit până şi de sfintele moaşte care aveau să fie puse în piciorul Sfintei Mese. Da! Tot ea le-a dăruit… Cu adevărat lucruri mari şi vrednice de auzit! De aceea nu cred că greşesc dacă o numesc pe Maica Domnului adevărat Ctitor şi Egumen şi Stareţ şi Întemeietor al Lavrei Peşterilor din Kiev, dar mai ales a „schimei îngereşti” a monahilor în Rusia. Aşa slujbă nu ni se dăruise a vedea până în acel moment şi nici nu cred că vom mai vedea curând. Toată noaptea precedentă s-au săvârşit Sfinte Liturghii în multele biserici ale Lavrei. Penultima Liturghie s-a slujit spre dimineaţă în biserica mare, ca spre orele 9, să înceapă Liturghia solemnă pe esplanada din faţa bisericii mari a Lavrei. Au slujit de toţi în jur de 120 de ierarhi cu tot cu ierarhii delegaţi din partea Bisericilor Ortodoxe surori. Cam tot atâţia câţi sfinţi cu moaşte întregi în cele două peşteri ale Lavrei aşteaptă A-Doua-Venire a Domnului, învierea şi desăvârşita răsplătire. Delegaţia greacă aducea cu ea ca binecuvântare moaştele Sfântului Apostol Andrei, care conform Tradiţiei a fost primul ce a aruncat semineţele Dreptei-Slăviri în îndepărtata Rusie. Binecuvântare peste binecuvântare şi har peste har…

Tot atunci Preasfânta ne-a călăuzit paşii şi spre Florovskii Manastâr, despre care cu multă bucurie am aflat că ieri, 6 octombrie, s-a împodobit cu haine duhovniceşti de mare sărbătoare. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Prea Fericitul Mitropolit Vladimir a vizitat mănăstirea de maici cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sfântul Mucenic Flor din Kiev, unde, în biserica mare a mănăstirii, a slujit Dumnezeiasca Liturghie.

Împreună cu Preafericirea Sa au slujit arhiepiscopii Nicolae de Bilohorod, Visarion de Ovruţ şi Korosten, episcopii Irineu de Nejin şi Baturin, Ilarie de Makariv, Serafim de Iahotin, Pantelimon de Vasilkiv, Alexandru de Horodniţia şi Vladimir de Kremenciuk şi Lubnî.

După Liturghie a avut loc slujba proslăvirii în rândul sfinţilor locali a cuvioasei monahii Elena (Behteeva).

La început s-a slujit un parastas pentru monahia Elena, după care episcopul Pantelimon a informat pe cei prezenţi de hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 9 iulie anul curent (Jurnalul nr. 38) referitoare la proslăvirea în rândul sfinţilor locali a cuvioasei nevoitoare monahia Elena (Behteeva) (+23 martie/5 aprilie 1834), iar episcopul Ilarie a citit sinaxarul cuvioasei.

La sfârşitul slujbei de canonizare, în timp ce se cânta troparul, condacul şi mărimurile cuvioasei Elena, a fost scoasă din altar icoana acesteia, cu care mitropolitul a binecuvântat pe toţi cei prezenţi. După aceasta Arhipăstorul şi clericii s-au închinat la moaştele întregi ale Sfintei Elena de la Mănăstirea Sfântului Flor.

La sfârşitul Liturghiei, Egumena Mănăstirii Antonia (Filkina) a dăruit mitropolitului Vladimir o icoană a plăcutei lui Dumnezeu cu o părticică din moaştele ei.

Monahia Elena a fost una dintre cele mai cinstite nevoitoare din mănăstirea Sfântului Flor din Kiev. În timpul vieţii ea a fost foarte iubită şi respectată de stareţi şi de mireni pentru faptele ei bune şi puterea de a dărui mângâiere în necazuri.

Cu adevărat, „Iisus Hristos ieri, azi şi în veci este Acelaşi!”. „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!”. Binecuvântare peste binecuvântare şi har peste har… Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi!