Schitul Sfântului Dimitrie
29 November 2011Schitul Sf. Dimitrie se află într-o zonă împădurită, la sud-vest de Mănăstirea Vatoped şi la o distanţă de o jumătate de oră de mers pe jos de la aceasta. Schitul este situat pe locul vechii mici mănăstiri a Arămarului (Χαλκἐως), despre care există mărturii din anul 1030 şi care a fost distrus de invadatori turci. Schitul este atestat pentru prima dată într-un document din anul 1628 ca “Schitul lui Andronic Paleologul preotul”, având ca şi ctitor pe arhimandritul Macarie. În acelaşi document se vorbeşte şi de batista eşarfa făcătoare de minuni a Sfântului Dimitrie, care era păstrată în Schit, fiind dar al conducătorului Tesalonicului, Andronic Paleologul. Schitul a început încetul cu încetul să se dezvolte în secolul al XVIII-lea.
În anul 1729 a fost alcătuit tipicul (n.tr. – rânduiala monahală respectată aici), mai târziu Schitul a fost renovat, iar în anul 1752 a fost alcătuit un regulament, având ca bază pe cel al Schitului Sfânta Ana. În conformitate cu reglementările de la Schitul Sf. Ana. În cea de-a doua jumătate a secolului XVIII s-a închinoviat în Schit şi Dionisie de Siatista, unul dintre cei mai mari asceţi ai Athosului din această perioadă. La scurt timp după aceea în apropiere sihăstreau mai mulţi Colivazi, printre care era şi Ierothei, întemeietorul de mai târziu al Mănăstirii Profetului Ilie din Idra.
Schitul este alcătuit din biserica principală (Kiriakon), trapeză, arhondaric şi aproximativ 25 de chilii răspândite pe o suprafaţă mare, cele mai multe fiind părăsite în prezent. În bibliotecă se păstrează o colecţie remarcabilă de manuscrise şi documente, care în prezent, din motive de protecţie, a fost mutată în arhiva Mănăstirii Vatoped.