Teascul de ulei

Teascul de ulei al mănăstirii, construit în al treilea sfert al secolului al 19-lea, este unul dintre cele mai mari și mai sofisticate tehnologic din Muntele Athos. Teascul se află la capătul vestic al zonei de coastă, în apropierea magaziei de legume, aflată în ruină. Până în secolul al 18-lea teascul s-a aflat în curtea mănăstirii. O inscripţie din 1319-1320, aflată astăzi pe peretele din partea de vest a pronaosului bisericii centrale (katholikonului) amintește de renovarea trapezei şi a teascului de ulei. Acesta din urmă probabil că era în legătură cumva cu trapeza. Teascul actual de ulei este alcătuit din următoarele trei componente:

a) Laboratorul principal, al cărui echipament include o moară cu două pietre cilindrice, pompa, o presă hidraulică, axuri și curele pentru mișcarea acestora, și un rezervor, construit pentru decantarea uleiului de apă. În colţul de nord-vest al laboratorului există un spațiu de cazare cu două etaje.

b) Sistemul hidromencanic, care este alcătuit dintr-un rotor vertical şi jgheaburi de apă. Laboratorul a fost hirdromecanic până în deceniul al treilea al secolului XX, când a fost instalat un motor cu petrol (motorină) pentru funcționarea lui.

c) În partea de est se găsește locul unde erau depuse măslinele imediat după culegerea lor. Din fotografii reiese că la începutul secolului XX acest loc de depunere avea un acoperiș deasupra.

Pompa presei hidraulice şi pietrele de moară ale vechiului teasc de ulei al mănăstirii