Persoană şi natură. O nouă carte a lui Jean-Claude Larchet

Jean-Claude Larchet a publicat la Editura pariziană Cerf o nouă carte intitulată Persoană şi natură. Treimea – Hristos – Omul (colecţia „Théologies”, 403 pag.). Această carte reuneşte lucrărilei dogmatice ale autorului.

El a reluat două din articolele sale celebre despre „problema Filioque” şi „problema hristologică”. Studiul despre proiectul de unire dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile ne-calcedoniene, este actualizat cu toate referințele la publicaţiile şi rapoartele apărute de la prima ediţie până în acest an.

Studiul de hristologie este completat de un studiu, publicat anterior în revista Academiei Teologice din Moscova, dar încă nepublicat în limba franceză, cu privire la fundamentele şi natura monofizismului Bisericii Armene.

Un al patrulea studiu, complet nou, care ocupă jumătate din carte, aproape două sute de pagini, vizează „O critică ortodoxă a teoriilor personaliste ale lui Christos Yannaras şi Ioan Zizioulas”; autorul dezvoltă, adânceşte şi completează aici criticile aduse până acum acestor doi reprezentanţi ai mişcării neo-ortodoxe greceşti, ce sunt în mare vogă astăzi în întreaga lume ortodoxă și reprezintă în același timp subiect de discuție teologică.

Aceste patru studii au în comun critica ideilor greșite, mai vechi sau mai noi, în legătură cu noţiunile de persoană/ipostas şi esenţa/natură, a relaţiei dintre ele în Sfânta Treime, în Hristos sau în om, şi să prezinte, prin această critică, o clarificare şi o aprofundare a acestor chestiuni în conformitate cu Tradiţia Părinţilor şi credinţa ortodoxă.

În prefaţa acestei lucrări, în duhul şi stilul apologetic caracteristic majorităţii Părinţilor, autorul explică abordarea sa:

„Conceptele de persoană (sau ipostas) şi natură (sau esenţă) sunt conceptele de bază ale teologiei trinitare, ale hristologiei, ale antropologiei şi ale spiritualităţii creştine. Dezvoltate treptat si cu dificultate, atât în ​​ele însele cât şi în relaţiile lor, în perioada primelor şase secole, acestea au fost în centrul controverselor şi dialogurilor teologice din toate perioadele. Aproape toate neînţelegerile şi toate acordurile cu privire la credinţă au pus la îndoială definiţiile, dezechilibrul sau echilibrul lor.

Chiar şi astăzi, aceste concepte se află în centrul discuţiilor teologice între creştinii care doresc unitate, fie că este vorba de dialogul dintre ortodocşi şi catolici sau protestanţi privind problema Filioque (unul dintre principalele obstacole dogmatice în calea unirii diferitelor confesiuni creştine), fie de dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile ne-calcedoniene privind persoana şi natura lui Hristos, sau chiar dezbaterea declanşată de teoriile personaliste ale unor reprezentanţi ai mişcării neo-ortodoxe greceşti care doresc să contrabalanseze atât esenţialismul teologiei latine cât şi pietismul care îl atribuie, greşit sau fără motiv, unor forme de spiritualitate ortodoxă.

Lucrările adunate în acest volum sunt contribuţii majore la aceste tem diferite ale dialogului inter-creştin şi inter-ortodox contemporan. Este semnificativ faptul că primele două dintre acestea au fost publicate în aproape toate ţările ortodoxe, mai ales în reviste oficiale, şi, la câţiva ani după publicarea lor, sunt citate în mod obișnuit ca studii de referinţă.

În zilele noastre, când dialogul a devenit înăbuşit (pentru a evita sau a ascunde orice diferenţe care ar putea dezvălui o lipsă de unitate), caracterul extrem de critic al unora dintre aceste texte ar putea surprinde. Este nevoie să vă reamintesc că, dacă vom exclude toate textele teologice ale Părinţilor care prezintă un astfel de caracter, n-ar mai rămâne în continuare aproape nici una, şi că, în timpul controverselor s-a format şi dezvoltat teologia creştină, din punct de vedere istoric, într-atât încât, atunci când posibilităţile concrete lipseau, disputatio (dezbaterea) era mod de expunere care o înlocuia?

În orice caz, trebuie  sa clarificăm dezbaterea prin denunţarea compromisurilor sau a  stării de confuzie care sunt adevăratele obstacole la o soluţie, adevărată şi finală a problemelor implicate.

Dincolo de aspectul critic ale acestor texte, vom găsi aici o importantă aprofundare a conceptelor analizate, şi dincolo de caracterul lor angajat şi de circumstanţă, găsim o reflecţie teologică de interes universal menită să intereseze pe toţi creştinilor dornici să-şi aprofundeze credinţa.

Sperăm că rămâne se va împlini pentru toate aceste studii, ceea ce a scris redactorul revistei în care a apărut pentru prima dată, primul dintre ele: “Astăzi, teologia speculativă este pusă ea însăşi la zid; se preferă cuvinte bune, împăciuitoare, sau de circumstanță. Au trecut zilele de altă dată când controversa trinitară şi cea histologică stârneau preocupări nu numai pentru cunoscători, ci chiar şi pentru simplii credincioşi, sau mai aproape de noi când problemele ecumenice au agitat Biserica. În acest sens, acest studiu are o mare virtute în sine, indiferent de tema pe care o abordează: prin rigoarea sa, prin elevaţia sa, prin seninătatea sa, dă o sete pentru teologie. Cel care se va osteni să citească, va primi o răsplată pe măsură: va găsi hrană atât pentru minte, cât şi pentru suflet”.

Traducere și adaptare după www.orthodoxie.com