Proiect pentru recuperarea meşteşugurilor aromâneşti din Kogălniceanu

Reprezentanţi ai romanităţii răsăritene, aromânii reprezintă, alături de meglenoromâni şi istroromâni ramura cea mai viguroasă a românităţii sud-dunărene, păstrând vie conştiinţa propriei identităţi. Autodenumindu-se armâni, rumăni, rămăni, aromânii sunt cunoscuţi de populaţiile cu care au intrat în contact sub denumirea de vlahi.

Răspândiţi pe arie geografică extinsă, în aproape toate statele balcanice: Grecia, Bulgaria, Albania, Macedonia, aromânii sunt în pericolul de a fi asimilaţi cultural şi deznaţionalizaţi prin pierderea specificităţii cultural-lingvistice.

Aromânii şi-au conservat şi perpetuat prin tehnicile şi practicile culturii profunde un sistem de valori cu funcţii emblematice pentru definirea specificului lor de grup. Mărcile identitare: folclorul, obiceiurile, portul, artă culinară, artă casnică textilă şi meşteşugărească, arhitectura  sunt forme fundamentale de comunicare şi modalităţi prin care un grup uman îşi dezvăluie specificitatea, valorile tradiţionale. În procesul interferenţei şi cooperării impuse de imperativele vieţii reale, în care şi nevoile sociale şi  trebuinţele ocupă un  loc bine definit , produsele culturale tradiţionale aromâne, caracteristice unei culturi de tip oral, suferă o uniformizare a specificităţii şi o alunecare în desuetudine.

Comunitatea de aromâni din Dobrogea încă mai păstrează o moştenire culturală, aflată în pericolul de a fi uitată şi pierdută, dar care poate fi revitalizată şi valorificată. Localitatea Mihail Kogălniceanu şi arealul dobrogean (Cogealac, Ovidiu, Poiana, Baia, Sarighiol Deal, Ceamurlia de Sus etc.) concentrează cel mai important nucleu de aromâni care încă mai conservă în contextul socio-cultural şi socio-economic actual, un mod de viaţă tradiţional.

Pornind de la realităţile de mai sus menţionate, nucleul format în jurul Fundaţiei Culturale „Muşeata Armână” şi-a propus prin proiect „Arta Casnică Aromână – ArCa  Aromână” să facă un prim pas în asigurarea transmiterii către generaţiile viitoare a cunoştinţelor şi tehnicilor legate de tradiţiile ancestrale ale acestei comunităţi. Ca orice idee ce îşi caută drumul spre realizare, au apărut şi dificultăţi care au scos la iveală puncte sensibile, dar şi moduri/ soluţii de rezolvare a acestora. Prin intermediul unei broşuri, dar şi al produselor realizate în cadrul proiectului, se doreşte împărtăşirea experienţei acumulate de-a lungul a şase luni de implementare a activităţilor acestui proiect, şi, în acelaşi timp, să se ofere un motiv de reflectare asupra identităţii şi responsabilităţii.

Aşa a apărut ideea de a instrui în cadrul Muzeului Gheorghe Celea din localitatea Mihail Kogălniceanu un grup de 8 persoane, în tehnicile tradiţionale ale ţesutului şi în arta gastronomiei armâneşti. Prin intermediul acestora s-a făcut primul pas spre asigurarea continuităţii moştenirii culturale materiale şi imateriale a aromânilor din spaţiul dobrogean.

A fost evaluată situaţia actuală, în ceea ce priveşte persoanele care mai deţin meşteşugul ţesutului tradiţional şi secretele artei gastronomice armâneşti, prin realizarea unei serii de vizite în gospodăriile din localitatea Mihail Kogălniceanu. Astfel, au fost „descoperite” în lăzile de zestre o serie de produse textile vechi care au constituit sursa de inspiraţie pentru ceea ce ne-am fi dorit să facem. Nu mică a fost surpriza regăsirii cu draga a  ţesăturii lucrate în tinereţe de bunicile şi mamele de astăzi şi cărora, le uitaseră, aproape, frumuseţea.

Au fost alese, ca sursă de inspiraţie, mai multe produse. Împreună cu designerul – Luiza Gherghinescu – s-a început crearea de schiţe, planuri, a fost recreată „şezătoarea” – locul în care în trecut femeile se adunau pentru a-şi etala noile veşminte sau a-şi transmite de la o generaţie la alta, cunoştinţele, limba, folclorul…

Au venit la această şezătoare modernă, femei şi bărbaţi aparţinând tuturor generaţiilor, s-au aşezat unii la cântat, alţii la ţesut şi alţii la pregătirea bucatelor. Şi aşa au descoperit prin caiete, prăfuite, uitate în fundul unui sertar, reţete de vopsit din plante, reţete de bucate pe care doar maia  mai ştia să le facă. Şi astfel „…treptat am descoperit că a-i învăţa pe alţii, nu-i un lucru atât de greu, atunci când ştii să asculţi, atunci când faci parte dintr-o echipă care răspunde la unison scopului propus.  Succesul de care ne-am bucurat se explică prin faptul că poţi învăţa chiar şi la vârste la care s-ar crede că ar fi trebuit să ştii  totul. Am înţeles acest lucru odată cu descoperirea, în fiecare dintre noi, a potenţialului creator şi a spiritului de iniţiativă. Am început cu speranţă şi încredere, am ajuns la dorinţă şi intenţie şi am încheiat prin a crea şi a ne implica în acţiunile propuse.”

sursa: crafts.ro