Scrisoare de susţinere a Părintelui Stareţ Efrem

Către obştea Sfintei Marii Mănăstiri Vatoped

din Sfântul Munte Athos,

Am primit vestea arestării Părintelui Stareţ Efrem, încă din ziua Praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, şi vă mărturisesc că împărtăşesc cu familia, parohia şi prietenii mei durerea acestei mari nedreptăţi.

Pentru mine, Părintele Stareţ Efrem rămâne un om cu viaţă sfântă şi un adevărat părinte duhovnicesc. Sunt încredinţat că această încercare îngăduită de Dumnezeu va fi pentru Sfinţia Sa o nouă treaptă de înaintare în sfinţenie, dar durerea prin care trece Gheronda Efrem trebuie s-o împărtăşim şi noi, cei care am fost povăţuiţi şi ajutaţi de dânsul.

De peste 15 ani vin, împreună cu grupuri de pelerini, cel puţin o dată pe an la Mănăstirea Vatoped şi de fiecare dată m-am întors acasă întărit de duhul rugăciunii şi de sfatul Părintelui Stareţ Efrem.

L-am însoţit, de asemenea, pe Părintele Stareţ Efrem în două din cele 4 pelerinaje făcute în România, pelerinaje organizate de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Andrei, în prezent Mitropolitul Clujului. Am înregistrat şi apoi am difuzat la postul nostru de Radio Reîntregirea omiliile şi conferinţele Părintelui Stareţ din aceste pelerinaje şi am realizat mai multe interviuri despre viaţa duhovnicească din Sfântul Munte Athos şi din Mănăstirea Vatoped. Părintele Stareţ Efrem a ajutat atunci, şi nu numai atunci, foarte mult Mănăstirile Lupşa, Oaşa şi Râmeţ dăruindu-le şi câte o copie după icoanele Paramytia şi Pantanassa. Tot atunci Părintele Stareţ Efrem a ajutat cu bani preoţi cu copii mulţi, credincioşi şi postul de Radio Reîntregirea. Acelaşi ajutor l-a dat, de fiecare dată, pelerinilor din judeţele Alba şi Mureş, atunci când a fost nevoie (asta ştiu personal).

Îmi este greu să scriu acum când Părintele Stareţ este la închisoare, dar nu pot să nu mărturisesc cât bine, câtă pace şi câtă binecuvântare a adus în viaţa şi-n familia mea. L-am pomenit şi-l pomenesc mereu în rugăciunile mele şi la fiecare Sfântă Liturghie, pentru nu se poate să nu-l pomenesc pe acest om, care slujeşte ca un înger. N-am mai văzut la nimeni trăirea şi durerea strălucitoare pe care o are Părintele Stareţ atunci când liturghiseşte. Adaug şi eu o lacrimă la şirul de lacrimi pe care Gheronda Efrem îl varsă acum în închisoare. Mă simt închis şi eu, chiar dacă sunt liber să scriu aceste cuvinte. Mă doare, de asemenea, tăcerea ierarhilor, a preoţilor şi credincioşilor români, care nu reacţionează deloc la această mare nedreptate şi batjocorire a Părintelui Stareţ Efrem, a Sfântului Munte şi a Bisericii, bine ştiut fiind faptul că Mănăstirea Vatoped este cea mai deschisă mănăstire athonită pentru pelerinii români.

Rămâne, pentru mine, Părintele Stareţ Efrem un adânc de smerenie şi o punte de lumină şi har. Mă rog Domnului Hristos, Maicii Preacurate, prin a cărei inimă a trecut sabia răstigniri Fiului ei şi Dumnezeului nostru şi tuturor sfinţilor să-l întărească pe Părintele nostru Stareţ Efrem pentru a putea da mărturia Adevărului şi a vieţii neprihănite, în acest veac al minciuni şi al nedreptăţii. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor, ne spune Domnul Hristos. Fericit este Stareţul Efrem că poate dea această mărturie. Iar Apostolul Pavel ne mângâie de 2000 de ani cu cuvântul adevărului că „toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (2 Tim. 3, 12).

Fie ca Dumnezeul milei şi al îndurărilor să-i ierte pe cei care au făcut această fărădelege trimiţându-l la închisoare pe Părintele Stareţ Efrem, iar pe Sfinţia Sa să-l aducă degrabă întărit în mijlocul obştii Sfintei Mănăstiri Vatoped, acolo unde l-a pus Dumnezeu.

Cu durere şi cu dragoste,

Părintele Sabin Vodă din Alba Iulia