Revoluţia din piaţă şi din viaţă
23 January 2012
Foto: George Eugen Enescu
Da, şi eu cred că e nevoie de o schimbare profundă. Însă nicio schimbarea nu poate începe în altă parte decât în noi înşine. Adică în fiecare dintre noi. În politician şi în analistul politic, în ziarist şi în protestatarul din Piaţa Universităţii, în mine şi în tine. Şi, dacă nu ne schimbăm cu toţi, măcar un pic, ne va fi greu să progresăm, şi nu cred că vom putea realiza altceva, în absenţa unor schimbări în interiorul nostru, afară de aparenţe…
Zilele acestea am văzut în Piaţa Universităţii, politicieni care deplâng şi contesta sistemul, dar care decenii au făcut parte din el. Am văzut ziarişti care au schimbat frontul de luptă, intrând chiar în sfera politică pe care au contestat-o. Am văzut televiziuni care au împietrit în piaţa universităţii, ridicând la rang de revoluţie naţională, un conglomerat de revendicări şi protestatari, abordând cu aceeaşi importanţă, lozinci referitoare la clubul Universităţii Craiova, liberalizarea drogurilor, câinii comunitari şi salariile şi pensiile. Am văzut suporteri care amestecă fotbalul cu destinele ţării şi jandarmii cu miliţienii şi securiştii.
Cred că trebuie să avem răbdare cu situaţie în care suntem. Puţine schimbări sunt posibile în ţara în care trăim, câtă vreme facem prea puţine schimbări în noi înşine…
Schimbarea societăţii e posibilă acum mai ales printr-o înnoire a interiorităţii omului, ostenită de fiecare, lăuntric, în conştiinţa şi în viaţa lui!
Nu de o revoluţie în PIAŢA este nevoie acum, ci de revoluţia fiecăruia, în propria lui VIAŢĂ, în propria lui conştiinţa. E nevoie de o revoluţie purtată ferm, demn şi smerit, în fiecare zi, acasă şi în gânduri, pentru înnoirea minţii, şi pentru cultivarea virtuţilor!
Noi putem schimba lumea din jurul nostru printr-un parcurs lăuntric. S-a şi spus, de fapt, „găseşte-ţi pacea în inima ta şi o mie de oameni se vor mântui în jurul tău”!
E adevărat, lupta aceasta purtată în interioritatea noastră, cu erorile şi capcanele propriului subiectivism, cu distorsiunile provocate de slăbiciunile şi patimile noastre, e mai dificilă. Şi oricum, nu e atât de interesantă pentru televiziuni. Însă merita să o facem, pentru că ne priveşte, de fapt, şi ne poate aduce înnoirea după care înfometam acum.
