Scrisoare obştii Mănăstirii Putna către Părintele Stareţ Efrem şi obştea Mănăstirii Vatoped

Preacuvioşiei Sale,
Preacuviosului Părinte Efrem,
Stareţul Sfintei Mănăstiri Vatoped,
şi cinstitei sale obşti

„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate,
că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 10)

Preacuvioase Părinte Stareţ Efrem,
Preacuvioşi Părinţi şi cinstiţi fraţi întru Hristos,

Noi, obştea Sfintei Mănăstiri Putna, ca fraţi duhovniceşti ai Sfintei Mănăstiri Vatoped, împreună-pătimim cu Sfinţiile Voastre în încercarea pe care a adus-o arestarea Părintelui Stareţ Efrem, din Postul Naşterii Domnului. Cu adevărat, Crucea este cea care ne face pe noi, ortodocşii, atât de asemănători lui Hristos şi unii altora, dincolo de barierele lumii acesteia – etnice, geografice sau istorice. Această ispită care a venit asupra Mănăstirii Vatoped, şi, prin aceasta, asupra Sfântului Munte Athos şi a întregii ortodoxii, este un prilej de a ne aduna laolaltă sub Acoperământul Maicii Domnului şi de a ne întări duhovniceşte în unitate şi dragoste în Dumnezeu.

Mănăstirea Vatoped este un simbol al ortodoxiei isihaste, dar şi un far al spiritualităţii naţionale elene. Iar lupta diavolului, prin oamenii inconştienţi de care se slujeşte, se duce în primul rând împotriva vârfurilor şi a simbolurilor ortodoxiei, a celor prin care Hristos luminează întreaga lume. Însă, peste aceste sforţări ale oamenilor, Dumnezeu îşi desfăşoară lucrarea sa mântuitoare, deosebind binele de rău, pe cei din Biserică de cei din afara Bisericii, vădind cugetele şi inimile după înţelepciunea Sa: „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul” (Isaia 55, 8). De aceea, noi nădăjduim împreună cu Sfinţiile Voastre că, în cele din urmă, adevărul şi dreptatea lui Dumnezeu vor birui.

Lipsirea de libertate a Părintelui Stareţ Efrem arată lipsa de libertate a oamenilor lumii de astăzi, robiţi de păcat şi necunoscători ai libertăţii vieţii în Hristos. Aceşti semeni ai noştri nu mai ştiu să deosebească binele de rău, căzând sub mustrarea Proorocului Isaia: „Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” (Isaia 5, 20). În acest climat de derută spirituală în care oamenii ajung să se lupte cu Dumnezeu, misiunea noastră rămâne aceea de a arăta semenilor noştri direcţia corectă: Hristos – Calea, Adevărul şi Viaţa. Dacă Sfântul Siluan Athonitul împărţea lumea în două categorii – cei care Îl cunosc şi cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, noi nu putem decât să deplângem inconştienţa oamenilor care sunt lipsiţi de lumina lui Hristos şi care s-au cufundat în întuneric. Asemenea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, a cărui pomenire se face astăzi în Sfântul Munte, să cerem de la Dumnezeu puterea de a rosti: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”.

Cu gândul acesta în inimă, Vă asigurăm, Părinte Stareţ Efrem, de toată dragostea şi preţuirea pe care le avem faţă de Sfinţia Voastră, Vă suntem alături în această încercare, Vă pomenim la rugăciune şi Vă îmbrăţişăm ca fraţi împreună-slujitori ai Domnului nostru Iisus Hristos. Întregii obşti îi dorim răbdare, putere în rugăciune şi să fie strâns unită în jurul Păstorului ei, căci acolo unde este unitate şi dragoste diavolul nu va avea putere.

Cu Atotputernica Ocrotire a Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
Cu rugăciunile Sfântului Ştefan cel Mare, ctitor al Mănăstirii Putna şi binefăcător al Mănăstirii Vatoped şi al multor mănăstiri din Muntele Athos,
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Ghenadie, al cărui cinstit cap este adăpostit în mănăstirea noastră,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ocroteşte pe fiii Tăi! Amin!

Stareţul Sfintei Mănăstiri Putna,
Arhimandrit Melchisedec Velnic
cu întreaga obşte

Luni, 9 ianuarie 2012, la pomenirea
Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan (stil vechi),
şi a Sfântului Mucenic Polieuct şi a Cuviosului Eustratie (stil nou)