Triptic de tămadă

În vara anului 2010, cu binecuvântarea IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, apăreau la Editura Doxologia a mitropoliei trei volume semnate de monahia Siluana Vlad, stareţa mănăstirii Sfântul Siluan Athonitul şi coordonatoarea Centrului de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli” din Iaşi.

Primul volumul “Unde îţi este bucuria, omul lui Dumnezeu?” subintitulat „un dialog despre suferinţă şi bucurie, dragoste creştinească şi eros, adevăr şi minciună” adună un mănunchi de 12 interviuri, convorbiri dintre maica Siluana şi doamna Ramona Bădescu în cadrul emisiunii „Trepte spre cer” difuzate pe postul de televiziune 3TV Craiova de-a lungul anului 2006. După cum găsim scris în Cuvântul lămuritor această carte „s-a născut «din vorbă în vorbă» pe teme pe care ne frământă pe noi zi de zi” şi este un dar făcut cititorilor pentru a fi „un loc de întâlnire faţă către faţă cu marea iubire de oameni a lui Dumnezeu”.

Împărţirea cărţii urmează firesc cele 12 interviuri. Astfel, în primul capitol „Darul lui Dumnezeu nu e numai ce se vede” se dezbate problema cum putem vedea permanent pruncii ca dar al lui Dumnezeu şi cum putem privi mereu şi pe soţul/soţia noastră ca tot ca pe un dar. În al doilea capitol „Puterea de a vedea ce nu se vede” maica Siluana lămureşte problema geloziei şi a infidelităţii pornind de la faptul că Taina Cununiei nu înseamnă posesie, ci apartenenţă liberă, dăruire; „pentru că mă dăruiesc ţie, sunt a ta, şi pentru că te dăruieşti mie, eşti al meu”. În capitolul „Să învăţăm să fim blânzi şi smeriţi cu inima”, Ramona Bădescu pune în discuţie subiectul violenţei în familiei continuându-se astfel, firesc, discuţia din interviul precedent, pentru ca, în capitolul al patrulea – „Răbdarea se învaţă”, discuţia să meargă spre reversul violenţei domestice: toleranţa, răbdarea, îngăduinţa, îndurarea şi îndelungă-răbdarea căci „acestea conţin în înţelesul lor exact ceea ce voieşte Dumnezeu de la noi în relaţiile noastre”. În capitolul „Eu nu vreau să se uite Dumnezeu la mine” vine rândul alt subiect foarte dureros ce afectează familia – alcoolismul. Capitolul al şaselea – „A fi părinte însemnă a fi creator” – pune în lumină meseria de părinte, despre cum să ne pregătim pentru a deveni părinţi, iar în următorul interviu „Darul lui Dumnezeu e prezenţa Sa lucrătoare” maica Siluana răspunde la un şir de întrebări cu privire la avort.

Continuând lectura, vom ajunge şi la capitolul – „Recunoştinţa, floare rară”, urmat de capitolul al nouălea – „Să nu-l căutăm pe Domnul ca pe un mort”, în care Ramona Bădescu cere lămuriri maicii Siluana despre femeile mironosiţe din perspectivă biblică şi din perspectiva omului de azi. Următoarele interviuri pun în prim plan două obişnuinţe ale omului contemporan: „Ziua Îndrăgostiţilor” şi dansul. Ultimul interviu „Ia-ţi neputinţa ta şi umblă cu puterea mea” reprezintă o foarte bună prezentare a Centrului de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli”.

Volumul “Sparge tăcerea – adevăruri despre care nu vorbim” este un loc de întâlnire pe care maica Siluana dimpreună cu obştea sa l-au creat pe site-ul www.sfintiiarhangheli.ro, „pentru cei care nu-şi mai putea păstra durerea în tainiţele întunecate ale inimii şi doreau să-i dea glas în faţa altei inimi”. Am putea spune că este un manifest pentru vindecare, un manifest pentru iertare.

În cuvântul către cititori, monahia Siluana Vlad arată că „durere unei suferinţe formate din frică, ruşine, vinovăţie şi uluire, dacă nu va fi trăită cu Dumnezeu şi aşa cum ne învaţă El, va intra într-o «memorie acuzatoare» pe care nimic nu o va putea reduce la tăcere. Deşi negată şi îngropată în uitare, nu va dispărea, ci se va striga cu putere atât prin bolile trupului cât şi prin cele ale sufletului ca: frică, dispreţ de sine, violenţă faţă de propria persoană sau de aproapele, refuzul dreptului la bucurie prin alegerea unei vieţi în patimi şi păcate mascate de tot felul de «întâmplări nefericite», «ghinioane»…

Acest curajos volum cuprinde 3 mărturii mai extinse şi o sumă de mărturii mai scurte cu privire la abuzul emoţional, fizic sau sexual al părinţilor asupra copiilor.

Prima parte – „Maică, eu am fost în iad!” –  este alcătuită dintr-o serie de convorbiri prin e-mail pe care maica Siluana le-a avut cu o tânără în cadrul Seminarului Iertării organizat de către Centrul de Formare şi Consiliere. Prin intermediul discuţiilor virtuale, cu mult curaj, tânăra începe să-şi scotocească în trecutul său dureros şi scoate la iveală o copilărie plină de traume, de abuzuri familiale şi nu numai, dar şi urmările acestora la maturitate – frică, retragere socială, tulburări de vorbire ş.a.. În acest demers curajos, maica Siluana este alături de tânără prin sfaturi duhovniceşti şi rugăciune, pentru ca în final aceasta să înţeleagă valoarea şi necesitatea iertării părinţilor. Evoluţia este evidentă căci ultimul e-mail este semnat „Cea care a spart tăcerea…”.

„Sufletul meu e un munte de durere” – al doilea capitol – prezintă lupta unui tânăr dornic să spargă tăcerea. Din discuţiile cu maica Siluana aflăm că tânărul respectiv a avut şi el o copilărie tristă marcată mai întâi de plecarea tatălui în Grecia în căutare de serviciu, apoi divorţul părinţilor şi abuzul tatălui, iar spre sfârşitul copilăriei, pornografia şi masturbarea. Maica Siluana îi arată mai întâi interlocutorului său că are mare nevoie să se vindece de rănile trecutului. După un drum dificil şi îndelungat – durere, neputinţă, mânie, binecuvântare –, tăcerea este spartă prin punerea durerii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, prin spovedanie şi printr-o mai deasă împărtăşanie.

„Ştii, mamă, ce frici am dus în tăcere” – adună patru scrisori pe care o femeie le adresează mamei, tatălui natural, tatălui vitreg şi respectiv bunicii, care cel probabil nu au ajuns la destinatare, ci au fost mai degrabă nişte exerciţii de iertare şi de vindecare a traumelor. Fiecare scrisoare este o mărturisire a durerii trecutului, dar şi a vindecării prin iertare din prezent.

Urmează alte 14 mărturii mai scurte, dar la fel de cutremurătoare. Vă va atrage atenţia cazul unei tinere mame – „Mă războiesc cu Dumnezeu, nu-i aşa?” – care, observând violenţa de care dădea dovadă în relaţie cu copilul său, începe să descopere faptul că această neputinţă vine din copilărie şi adolescenţă, din abuzul părinţilor şi porneşte pe calea vindecării având ca însoţitor pe maica Siluana.

Pentru mulţi această carte poate fi un licăr de lumină în întunericul durerii şi al tăcerii.

Ultima carte din acest triptic de tămadă este „Dărunindu-ne, intrăm în bucuria Lui”, care constituie al şaselea volum din seria „Împreună dumiriri pe Cale” semnată de maica Siluana Vlad. După cum este semnalat în „Cuvântul către cei ce răsfoiesc această carte”, titlul a fost schimbat puţin „pentru a exprima cât mai concis lucrarea pe care o face Dumnezeu cu omul ori de câte ori acesta se deschide spre sine şi-L primeşte astfel într-ale sale”, căci „orice asumare conştientă a trăirilor noastre lăuntrice pentru a le oferi Domnului (…) este o moarte a omului vechi, care şi-a construit instrumente de ascundere şi de apărare în faţa devenirii duhovniceşti”. Răspunsurile maicii Siluana date la întrebările adresate prin e-mail sunt grupate în opt capitole cu titluri sugestive: „Căutări duhovniceşti”, „Războiri duhovniceşti”, „Alte frământări”, „Nedumeriri şi căutări”, „Înălţări şi poticniri pe calea credinţei”, „Suferinţe, necazuri, întristări încercări”, „Despre copii, părinţi şi durerile lor”, „Sexualitate, castitate, păcate”.

În cele ce urmează vom spicui câteva fragmente. La întrebarea unui tânăr „Cum să stimulez trezvia”, maica Siluana spune că „Trezvia este adâncul atenţiei! Atenţia este o urcare a minţii pe care o folosim mai mult involuntar. Adică o lăsăm să fie stimulată dinafară, prin tăria evenimentului! De aceea e captivată mai ales de evenimente ieşite din „comun”! De aici şi marile câştiguri pe care le obţin cei ce ştiu să manipuleze această fereastră a sufletului.” Două pagini mai încolo, la întrebarea „Cum pot pune început nou omului celui nou care, undeva înăuntru, prin mila lui Dumnezeu, se zbate să iasă la lumină?” răspunsul maicii este: „Începutul nou este acceptarea omului vechi aşa cum este, privirea lui cu realism duhovnicesc…”.

Încheiem aici această scurtă prezentare a cărţilor nădăjduind că v-am stârnit dorinţa de lectură.