Biserica ne îndeamnă să înviem împreună cu Domnul

În atmosfera sufocantă a eşecului materialist contemporan, după un adânc întuneric, sfânta mâhnire şi necazul pătimirii Domnului, în Duminica Paştilor trăim, ca Biserică, bucuria Învierii, slava Celui Înviat şi mântuirea celorlalţi înviaţi. Aceasta este măreţia acestei zile.

Învierea Domnului

După cum declară Iosíf Vriénnios în cuvântul său „Eis tin Lamprán” („Pentru Praznic”), cuvânt cu mare greutate teologică, doxologică şi poetică, „Paştele este trecere de la întuneric la lumină; ieşire din iad spre pământ; Paştele este suire de la pământ la cer; Paştele este mutare de la moarte la viaţă”.

Paştele este trecere de la moartea necredinţei la viaţa credinţei, de la moartea nedreptăţii la viaţa cea dreaptă, de la moartea păcatului la viaţa sfinţeniei, de la moartea minciunii la viaţa adevărului, de la moartea provizoratului la viaţa veşniciei, de la moartea disperării lumeşti la viaţa nădejdii dumnezeieşti, de la moartea neputinţei omeneşti la viaţa harului, de la moartea înstrăinării de Dumnezeu la viaţa părtăşiei cu El.

„Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (1Cor. 15, 14), după cum scrie Apostolul Pavel corintenilor. Dacă Hristos nu a înviat, şi cuvântul nostru, şi credinţa noastră sunt goale de sens şi conţinut. Din acest motiv, cei ce vor să diminueze kerigma Bisericii, au încercat, de-a lungul vremii, să dărâme credinţa noastră în adevărul evenimentului Învierii Domnului.

Cu toate acestea, „Paştele este ridicarea condamnaţilor celor căzuţi; Paştele este rechemarea exilaţilor din Eden; Paştele este vindecarea prizonierilor stricăciunii; Paştele, viaţa adevărată a credincioşilor; Paştele, bogăţia lumii întregi; Paştele, cinstirea dumnezeiască a Treimii”.

De aceea, Biserica psalmodiază „Hristos a înviat !” vreme de 40 de zile, noi ne salutăm între noi cu această urare, iar Învierea o prăznuim în fiecare duminică, o numim „mare, preasfântă, tainică, nepreţuită, neapusă”, lucru care înseamnă că ea constituie o taină care ne depăşeşte, un dar care provine de la Dumnezeu, har care nu se sfârşeşte, lumină care nu se stinge, nădejde care nu se tăgăduieşte.

„De nesăturat este numele Paştilor, căci prin el s-a înmulţit harul dat nouă; prin el a venit şi odihnă sufletelor, bucurie nemăsurată minţilor, trupurilor mângâiere, ochilor luminare, dulceaţă gâtlejurilor, prin el veselie, prin el căldură, prin el pace, prin el bucurie”, încheie înţeleptul Iosíf Vriénnios.

Este cu putinţă să rămânem indiferenţi înaintea unei astfel de ocazii unice ? Este cu putinţă să pierdem această binecuvântare? Biserica ne îndeamnă să înviem împreună cu Domnul. El Însuşi le spune ucenicilor Săi: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată (krísi, criză, n.tr.) nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă” (Ioan 5, 24). Ce cuvânt extraordinar !

L-am putea avea în vedere şi pentru sensul general al termenului criză. Omul credinţei şi ascultării de cuvântul şi voia lui Dumnezeu nu este influenţat de vreo criză, nu este ameninţat de nici un pericol sau eveniment nefavorabil, nici măcar de către moarte, pentru că este părtaş la viaţa cea adevărată, a Domnului, Care a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Criza noastră cea cu adevărat reală este faptul că nu suntem în relaţie cu Viaţa şi cu Învierea.

Aşadar, cu ocazia marii sărbători al Paştelui, vă chem pe toţi să devenim prăznuitori cu adevărat şi mărturisitori ai Învierii, noi înşine [să devenim] oameni ai Învierii. Atunci, nu doar buzele noastre vor rosti „Hristos a înviat !”, ci viaţa noastră o va mărturisi; nici nu vom cânta [„Hristos a înviat !”] doar vreme de 40 de zile, ci o vom declara tot timpul; nici bucuria Învierii nu va fi exprimată doar de rânduielile praznicului şi de folclor, ci va fi dovedită mai ales în vremurile de criză din viaţa noastră. Anul acesta, mai mult decât oricând, suntem chemaţi, în atmosfera sufocantă a crizei, să facem Paştele Învierii celei adevărate.

Vă urez ca binecuvântarea lui Hristos cel Înviat, bucuria şi pacea Lui să vă acopere viaţa, să întărească Biserica şi să lumineze lumea întreagă.

Hristos a înviat ! Adevărat a înviat !

Fragment din enciclica de Paşti (2012) a Mitropolitului Nicolae Mesogaías şi Lavreotikís