Praznicul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu

Una dintre trăsăturile caracteristice al Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu este maternitatea ei. Ea este Maica lui Hristos, pentru că din ea Hristos Şi-a asumat firea omenească şi în felul acesta o cunoaştem şi noi ca Maică a lui Dumnezeu. Astfel, în Condacul Adormirii Maicii Domnului se spune: „căci ca pre Maica Vieţii la viaţă o a mutat”. Maica Vieţii, adică Maica lui Hristos – Care este Viaţa oamenilor – prin adormirea şi mutarea ei la cer, a mers către viaţă.

În viaţa noastră creştină, prin Sfântul Botez şi prin Dumnezeiasca Împărtăşanie, avem ca Tată pe Dumnezeu, adică pe Prima Persoană a Sfintei Treimi, dar şi pe întregul Dumnezeu Treimic, după cum, de asemenea, avem ca mamă a noastră pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi ca fraţi îi avem pe Sfinţi. Aparţinem, cu alte cuvinte, unei familii duhovniceşti şi avem binecuvântarea să ne bucurăm de ocrotirea şi binecuvântarea acestei familii duhovniceşti.

În acest fel, înţelegem că Preasfânta noastră Născătoare de Dumnezeu este Maica lui Hristos, dar şi maica noastră.

Întâi de toate, ea este Maica lui Hristos. În binecuvântatul ei pântece S-a zămislit şi a fost purtat Hristos, şi astfel, acest pântece s-a făcut Rai duhovnicesc, biserică a Dumnezeului Celui Sfânt. Preasfânta L-a alăptat pe Hristos, I-a dat laptele ei, L-a crescut aşa cum orice mamă îşi creşte copiii. Hristos S-a zămislit de la Duhul Sfânt în chip mai presus de fire, însă a crescut aşa cum cresc toţi oamenii. Astfel, Preasfânta I-a arătat aceeaşi afecţiune şi căldură pe care le arată orice mamă faţă de copiii ei, L-a ţinut în braţe, a trăit toate etapele creşterii Lui, adică plânsul de prunc, primii paşi, manifestările Lui copilăreşti şi tinereşti. Mare cinste pentru Maica Domnului! Şi acesta este motivul pentru care o cinstea mult Hristos.

În al doilea rând, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este şi maica noastră, a oamenilor. De altfel, se consideră că prin ea este reprezentat întregul neam omenesc în întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu. Ne iubeşte şi se îngrijeşte de noi. Rugăciunea ei pentru tot neamul omenesc şi personal pentru fiecare dintre noi este neadormită. De aceea cântăm la Condacul Praznicului Adormirii: „Pre Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată”.

Ca Maică a lui Hristos şi maică a noastră, Preasfânta săvârşeşte o dublă lucrare. Pe de o parte Îl roagă pe Fiul ei pentru noi, iar pe de altă parte ne îndeamnă pe noi să ascultăm poruncile Fiului ei, aşa încât rugăciunile ei stăruitoare să fie ascultate. Această dublă lucrare se vădeşte, de pildă, în prezenţa ei la Nunta din Cana Galileii, la care au participat şi ea, şi Hristos.

La un moment dat, când Preasfânta a constatat că s-a terminat vinul, I-a vestit acest lucru lui Hristos, pentru ca El să facă minunea de a le da vin, pentru ca oamenii să se bucure la nuntă. Hristos, desigur, a mustrat-o pe Maica Lui, pentru că, aşa cum a spus, nu venise încă ceasul Lui ca să facă minuni. După cuvântul Fericitului Teofilact, Preasfânta L-a rugat pe Hristos să facă minunea, pentru că ea cunoştea marea Lui putere încă de la zămislirea şi naşterea Lui minunată. Hristos a mustrat-o, pe de o parte, pentru că ar fi trebuit să Îl roage oamenii înşişi, iar pe de altă parte, pentru că nu era încă cunoscut de oameni, aşadar nu venise încă vremea potrivită a arătării lucrării şi misiunii Sale.

Însă în continuare, Preasfânta s-a îndreptat către slujitori şi le-a spus: „să faceţi orice vă va spune”. Şi slujitorii L-au ascultat pe Hristos Care le-a spus să umple ulcioarele cu apă, iar apoi, prin puterea Lui făcătoare-de-minuni, Hristos a preschimbat apa în vin.

Această întâmplare arată şi dubla lucrare pe care continuă să o săvârşească Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Ca Maică a lui Hristos, ea Îl roagă pentru tot neamul omenesc şi pentru fiecare dintre noi personal. Implorările ei, rugăciunile ei sunt neadormite, neîncetate. Îngerii Îl slavoslovesc pe Dumnezeu, Sfinţii, dimpreună cu slăvirea, Îi aduc lui Dumnezeu rugăciuni pentru noi, oamenii, şi cu atât mai mult face acest lucru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Prin urmare, Preasfânta, prin această dublă maternitate a ei, se roagă Fiului şi Dumnezeului ei pentru oamenii care se chinuiesc şi suferă trupeşte şi sufleteşte, dar în acelaşi timp, ne îndeamnă şi pe noi să Îl ascultăm pe Fiul ei, să Îl respectăm, să ţinem poruncile Lui, să trăim aşa cum ne-a învăţat El. Nu este cu putinţă să fim creştini şi să nu ascultăm de Hristos, al Cărui nume Îl purtăm.

Să o simţim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca maică a noastră. Asta înseamnă că primim şi afecţiunea ei de mamă pe care o arată prin rugăciunile ei, dar să ascultăm şi sfaturile ei de a ne apropia de Hristos, de a-L cinsti pe Fiul şi Dumnezeul ei şi de a trăi după poruncile Lui, de a fi buni creştini, mădulare cinstite ale Bisericii. Pentru aceasta, nu trebuie doar să primim dragostea Maicii Domnului, ci şi să ascultăm sfaturile ei.

Sursa: Ἐνιαύσιον 2005, Ἱερά Μητρόπολις Ναυπάκτου καί Ἁγίου Βλασίου, pp. 384-386.