Fericitul Gheronda Arsenie Maheriótis, iubitorul de sfinţi

Fericitul părinte Arsénios Maheriótis, pe numele său lumesc Nikólaos Pátsalos, s-a născut în anul 1969. În anul 1986 merge in Tesalonic pentru a studia Teologia. Încă de la o vârstă fragedă nutrea multă dragoste către Dumnezeu, dragoste care a crescut si mai mult în anii următori. De asemenea iubea monahismul, simţind această deosebită chemare şi atracţie către Dumnezeu. Vizita des Sfântul Munte şi în special Nea Skiti şi Mănăstirea Vatopaidi, unde s-a ataşat de Gheronda Iosif. Astfel l-am cunoscut şi eu personal la Nea Skiti, pe când era încă student. Îmi amintesc că asculta cu multă ardoare cuvintele lui Gheronda Iosif.

S-a ataşat de Înaltpreasfinţitul Athanásios, actualmente mitropolit de Lemessós, care i-a devenit părinte duhovnicesc. Cu binecuvântarea mănăstirii noastre, a fost făcut rasofor la chilia noastră din Kariés şi mai apoi a fost tuns în monahism de către Înaltpreasfinţitul Athanasios, care pe atunci era Prótos-ul Sfântului Munte. În anul 1992, cu binecuvântarea lui Gheronda Iosif şi la invitaţia Preafericitului Părinte Chrisostomos I, Arhiepiscopul Ciprului, merge – împreună cu părintele Athanásios, părintele Isaac şi părintele Nikolaos – la Mănăstirea Preoţilor, în Páfos. În anul următor, s-au mutat la mănăstirea Maherá, pe care au transformat-o în mănăstire de obşte.

Părintele Arsenie ducea o viaţă curată, trăind în curăţirea inimii. Îi iubea pe sfinţi, considerându-i prietenii săi şi încercând să imite viaţa lor. Îi plăceau slujbele, cultul divin şi avea înclinaţie spre asceză. Deşi a trăit puţină vreme în Sfântul Munte, totuşi a dobândit acel duh pur aghioritic. Era devotat sfaturilor şi liniei fericitului Gheronda Iosif Isihastul, care era liderul nostru duhovnicesc. A fost hirotonit preot în Cipru. În anul 1999, când, prin rânduială dumnezeiască, stareţul mănăstirii Maherá, arhimandritul Athanásios a fost ales mitropolit de Lemesós, părintele Arsenios – fără să fi cerut el însuşi sau să fi aspirat la aşa ceva, ci făcând ascultare – a devenit noul stareţ al mănăstirii Maherá.

În ciuda faptului că era încă tânăr, mănăstirea Maherá, în timpul stăreţiei lui, a cunoscut un deosebit progres duhovnicesc. Datorită valului continuu de noi monahi, obştea a crescut atât de mult încât în anul 2003 câţiva dintre monahii acestei mănăstiri s-au mutat la Sfânta mănăstire a Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan din Mésa Potamós.

Pe 11 septembrie 2004, pe când se deplasa către Sfântul Munte ca însoţitor al Patriarhului Alexandriei Petros VII, cu ocazia hramului Cinstitului Brâu al Mănăstirii Vatopaidi, elicopterul în care se afla s-a prăbuşit aproape de ţărmul Sfântului Munte. În urma impactului, toţi pasagerii au murit. Astfel, pe lângă faptul că era un martir al conştiinţei, părintele Arsenie s-a învrednicit să dobândească şi martiriul sângelui. Această ascultare şi jertfă l-au făcut temelie duhovnicească a mănăstirii sale. Fiecare om duhovnicesc este trecut prin focul încercărilor, fie ele necazuri sau ispite. Supus unei asemenea încercări o dată în viaţă, părintele Arsenios a trecut cu notă maximă, tocmai datorită acestei încercări martirice. Astfel, în calitate de organ instituţional, de conducător duhovnicesc al mănăstirii sale, el a s-a făcut pricină a înrădăcinării şi întăririi spirituale a aşezământului monastic al Maicii Domnului de la Mahera.

În anul 2005, Gheronda Iosif Vatopedinul, dorind să cinstească memoria nepotului său duhovnicesc, i-a dedicat cartea editată de către mănăstirea Vatopedi, Experienţe ale Sfântului Har.

Să avem parte de rugăciunile lui !