Crăciun al fericitei întristări la Vatopedi

Zilele trecute la Sfântul Munte a fost prăznuită Naşterea Domnului. Astfel, cu acest prilej, am vizitat şi anul acesta Vatopedul ca să împreună-sărbătorim cu părinţii şi închinătorii Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.

După toate evenimentele care au precedat în ultimele zile, şi mă refer la arestarea preventivă a Stareţului mănăstirii, Gheronda Efrem, nu vă ascund neliniştea pe care o aveam ca pelerin, gândindu-mă la cum voi găsi lucrurile la mănăstire.

Joi dimineaţa, îndată ce am intrat în mănăstire ne-au întâmpinat cu dragoste şi ospitalitate părinţii. Dragostea lor dezinteresată şi „luptătoare” în a sluji tuturor, fără deosebire, mă înrobeşte dintotdeauna. Ni s-a spus că venise acolo încă de miercuri Mitropolitul de Limasol, Atanasie. Se afla în mănăstire pentru a  fi alături de părinţi în acest răstimp greu de încercare. Din câte mi-am dat seama în zilele petrecute la mănăstire, părinţii întâmpină acest necaz, această ispită pe care a îngăduit-o Dumnezeu, cu nobleţe duhovnicească, în unire şi dragoste.

După-amiază, după Vecernie a avut loc Taina Sfântului Maslu „spre tămăduirea sufletului şi a trupului”, aşa cum se obişnuieşte înainte de marile praznice împărăteşti şi ale Maicii Domnului.

Vineri dimineaţă s-au citit Ceasurile Mari

şi apoi a urmat Vecernia cu Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasilie cel Mare.

După Liturghie, pe la ora 13 am avut masa “fără ulei” aşa cum se obişnuieşte în Ajunul Crăciunului. Însă din pricina oboselii şi a foamei pe care o aveam, numai fără ulei nu ni se mai părea mâncarea. Apoi ne-am odihnit îndeajuns pentru privegherea de multe ore a Naşterii Domnului.

Am fost ca la 150 de pelerini, deşi erau aşteptaţi, după cum mi-au spus părinţii, peste 300 de pelerini. Dar, din pricina vremii urâte şi a interdicţiei puse în zilele de vineri şi sâmbătă de ambele părţi ale intrării în Sfântul Munte, pelerinii nu au putut veni la praznic.

Privegherea a început la 9 seara cu Pavecerniţa Mare, a urmat Litia la care părinţii au cântat foarte frumos stihira „Cerul şi pământul”. În biserică domnea liniştea, seninătatea şi rugăciunea neîncetată a monahilor şi mirenilor.

M-a cuprins o stare de fericită întristare, pe de o parte mă bucuram de tot acest praznic duhovnicesc al Naşterii Domnului şi de frumuseţea unică a slujbei cucernice cu psalmodiile părinţilor şi, pe de altă parte, mă mâhnea absenţa Stareţului mănăstirii care pe nedrept se află în închisoare. Încercarea aceasta a lui Gheronda Efrem credem că îl va conduce la măsuri duhovniceşti încă mai înalte şi va aduce mare binecuvântare asupra mănăstirii. Însuşi Hristos îi fericeşte pe cei prigoniţi pentru dragostea Lui, „fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate” (Matei 5, 10).

Privegherea a continuat praznical cu psalmodii, cu căţui şi lumânări aprinse. Dumnezeiasca Liturghie arhierească la care întâistătător a fost mitropolitul Limasolului Atanasie a început pe la ora 3 noaptea şi, împreună cu masa, s-a încheiat la 6 dimineaţa.

„Cuvântul trup S-a făcut” ca să renască întreaga lume. Noi, cei care trăim într-o epocă a alienării, caracterizată de răvăşire sufletească, primim noi oare în fapt mesajul Naşterii Domnului?