Păcatul aduce nenorociri

– Ai stropit plantele împotriva omizilor?

– Le-am stropit, părinte.

– Atâtea monahii și nici o omidă nu puteţi omorî!

În timpul ocupației (germane), când invadaseră lăcustele aici în Halkidiki, au scos Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped și lăcustele cădeau roiuri-roiuri în mare. În Epir, îmi duc aminte, erau ca zăpada. Am făcut cu toții ce a putut fiecare; le adunam cu cearșafurile și apoi le aruncam. Era și foamete…, nu mă întreba. Grâul legase din nou, dar se uscase.

Lăcustele, războaiele, seceta, bolile sunt ca un bici. Nu că Dumnezeu ar vrea să-l educe în felul acesta pe om, dar astea sunt consecințele îndepărtării omului de Dumnezeu. Toate astea se întâmplă pentru că omul se îndepărtează de Dumnezeu. Vine urgia lui Dumnezeu, ca omul să-și amintească de El și să-I ceară ajutorul. Nu Dumnezeu rânduiește astfel și dă poruncă să vină o oarecare nenorocire peste om, ci El, văzând până unde va ajunge răutatea oamenilor și că nu se vor schimba, pentru asta îngăduie să se întâmple o nerorocire, ca ei să se cumințească. Nu că le-ar orândui Dumnezeu astfel.

Dumnezeu i-a spus lui Isus al lui Navi (Isus Navi 13, 1-2 și Jud. 3, 1-4) să nu distrugă un neam, pe filisteni, pentru că acest neam va fi bici pentru evrei, când aceştia vor uita de Dumnezeu. Așadar, atunci când evreii se îndepărtau de Dumnezeu, diavolul câștiga drept asupra lor și îi punea pe «verii» lor, pe filisteni, să se năpustească asupra lor. Luau copii evreilor și îi loveau de pietră, ca să-i omoare. Odată când vrăjmașii au venit fără ca israeliții să fie vinovați, Dumnezeu a luptat pentru ei. A aruncat grindină ca pietrele (Isus Navi 10, 11) și i-a nimicit, pentru că atunci israeliții erau vrednici de mijlocirea dumnezeiască.

Câte făgăduințe nu a dat Dumnezeu pentru Templul lui Solomon și cu toate acestea de câte ori n-a ars și nu s-a dărâmat? Când poporul lui Israel se îndepărta de Dumnezeu, Prorocii strigau-strigau, dar israeliții, nimic! Își odihneau gândul lor: «Atunci când a zidit Templul lui Solomon, Dumnezeu a dat atâtea binecuvântări și a spus că de acum se vor binecuvânta și se vor sfinții toți oamenii (3 Regi 9, 1-9), așadar vor rămâne toate acestea și zidurile noastre și Templul nostru. Dumnezeu a dat o astfel de făgăduință»!

Dumnezeu ar fi dat o astfel de făgăduință, însă numai dacă și israeliții ar fi trăit așa cum trebuie. A dat har Templului lui Solomon, dar atunci când israeliții nu respectau poruncile, îngăduia și ardea sau distrugea Templul, iar când se pocăiau îl construiau din nou. Când, de pildă, evreii s-au depărtat de Dumnezeu în timpul regelui Sedechia, vine Nabucodonosor, a dat foc Templului lui Solomon, a dărâmat zidurile, i-a legat și i-a dus robi în Babilon (4 Regi 24 ş.u.). Desigur, au mers și aceia care nu erau vinovați, dar aceștia au avut mare răsplată. Ceilalți care erau mult vinovați, și-au plătit păcatele. Cei care erau vinovați mai puțin şi s-au chinuit au avut și ei puțină plată. Când cineva se face pricină venirii urgiei lui Dumnezeu chinunindu-se și ceilalți care nu au fost vinovați, și plată să aibă cei nevinovaţi, aceasta este o lucrare criminală, pentru că aceia ar fi moștenit Împărăția cerurilor și fără să se chinuiască, iar cum se chinuiesc.

Trebuie să știm că acei credincioși care respectă poruncile lui Dumnezeu, primesc harul Lui şi Dumnezeu – cum să spun? – este obligat să îi ajute în acești ani grei. Am auzit că în America a apărut o nouă boală (Bătrânul se referă aici la SIDA), s-a spus în noiembrie 1984. Mulți dintre cei care trăiesc o viață nefirească, păcătoasă se molipsesc de această boală și mor. Acum am aflat că a apărut și aici această boală. Vedeți, nu distruge Dumnezeu pe oameni, ci ei înșiși își distrug neamul și se distrug pe sineși. Deci, nu Dumnezeu îi pedepsește, ci pedeapsa și-o provoacă singuri prin viața lor păcătoasă. Și vedem că dispar acei oameni a căror viață nu are sens.

– Părinte, de ce nu se află medicamentul împotriva cancerului? Nu îngăduie Dumnezeu sau oamenii nu cer îndeajuns ajutorul dumnezeiesc?

-Răul este că, deși s-ar găsi medicamentul pentru cancer, va ieși altă boală. A fost tuberculoza; s-a găsit medicamentul pentru tuberculoză, a apărut acum alta. Și dacă se va găsi medicament şi pentru aceasta, ar ieși altă boală. Oamenii înșiși se vor face pricină pentru apariţia altei boală după aceasta și tot așa, nu se va sfârși!

Sursa: Γέροντος Παϊσίου Αγιορείτου,”Με πόνο και αγάπη για τον σύγχρονο άνθρωπο, Λόγοι Α’” Cap. 6 , pp.. 112-116, Έκδοσις Ιερόν Ησυχαστήριον «Ευαγγελιστής Ιωάννης ο Θεολόγος», Σουρωτή Θεσσαλονίκης, 1998.