Noul Mucenic Ioasaf (+1516), ucenicul Sf. Nifon II al Constantinopolului (+1508)

Sfântul Ioasaf. Frescă din exonartexul Bisericii Schitului Sfântul Dimitrie, 1806. Detaliu.

Nu se cunoaşte locul său de baştină. S-a întâlnit cu Sfântul Nifon atunci când acesta era patriarh al Constantinopolului şi l-a urmat, împreună cu fratele său duhovnicesc, Macarie, atunci când Sfântul Nifon a fost chemat în Ţara Românească, predicând şi el cuvântul lui Dumnezeu poporului însetat de învăţătură sfântă. În toate „se silea, după putinţă, să imite virtuţile şi luptele sfântului său învăţător”[1], după cum scrie Sfântul Nicodim Aghioritul.

Când Sfântul Nifon a părăsit Ţara Românească străbătând Macedonia şi petrecând un timp la Mănăstirea Vitólia, „învăţând şi sprijinind pe creştini”[2], ucenicul său, Ioasaf, l-a urmat. S-au oprit la Mănăstirea Vatopedi, unde au rămas destul de multă vreme, până la martiriul lui Macarie (1507), pe care Sfântul Nifon îl vestise dinainte, deşi nu erau împreună cu Macarie, căci acesta se afla în Tesalonic, după cum am mai amintit[3].

După martiriul lui Macarie, Sfântul Nifon şi Ioasaf au plecat în ascuns din Mănăstirea Vatopedi şi s-au oprit la Mănăstirea Dionisiu. Ioasaf, „ajuns la măsura iubirii desăvârşite de Dumnezeu, a dorit să-şi dea şi el viaţa pentru Hristos, adică să primească mucenicia. A descoperit, deci, scopul său Sfântului, care, cunoscând că aceasta este voia lui Dumnezeu, i-a vestit dinainte că va sfârşi lupta sa mucenicească în Constantinopol”[4].

După cuvioasa adormire a Sfântului Nifon (1508), doritorul de mucenicie, Ioasaf, a părăsit Mănăstirea Dionisiu, plecând la Constantinopol, după cum îi vestise dinainte sfântul său părinte duhovnicesc. Acolo „a predicat tuturor, cu mult curaj, Taina Sfintei Treimi şi Taina iconomiei întrupării Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu Tatăl”[5]. Turcii s-au umplut de mânie când au auzit toate acestea şi l-au chinuit nemilos iar la sfârşit i-au tăiat capul. Martiriul său a avut loc pe 26 Octombrie 1516[6] şi nu în 1536, după cum în mod greşit se consemnează, cel mai probabil în urma unei greşeli intervenite la copierea manuscrisului ce conţinea viaţa sa. Pomenirea sa se face pe 26 octombrie[7]. De asemenea, e cinstit împreună cu ceilalţi zece Sfinţi de la Dionisiu, în Duminica a 3-a a lui Matei[8] şi alături de sfinţii vatopedini pe 10 iulie. La Mănăstirea Vatopedi e prăznuit pe 25 octombrie.