Olympul Bitiniei – Cel dintâi Sfânt Munte al Monahilor

După 1400 de ani  de la epoca  de înflorire și după o îndelungată perioadă de „hibernare”, Olympul din Bitinia, Muntele Sfânt al Asiei Mici, revine în centrul atenției.

Potrivit ziarului turcesc Radical, lucrările de scoatere la lumină și de restaurare a multor mănăstiri istorice din Olympul Bitiniei, munte ce fusese cunoscut în Turcia drept Keşiş dağ, adică „Muntele Monahilor”, se află într-un stadiu avansat, iar în scurtă vreme vizitatorii vor putea să aibă din nou acces la acei vechi versanți ai muntelui de unde, odată, Ortodoxia lumina ca un far în întreg răsăritul ortodox.

Autorul articolului din ziarul turcesc este profesorul turc de arheologie Yelda Olcay Uçkan, care a dezvăluit faptul că lucrările arheologice au început acum 12 ani. Rezultatele, potrivit profesorului turc, sunt excepționale, întrucât au fost găsite și restaurate rămășițele multor sfinte mănăstiri; în acelaşi timp s-au descoperit izvoare sfinte, cunoscutele locuri cu „aghiasmă” (aghiásmata), care, potrivit turcilor înșiși, au însușiri tămăduitoare.

Profesorul Uçkan a făcut cunoscut faptul că preocuparea inițială a echipei de arheologi care lucrează în Olymp a fost curățarea mai multor regiuni unde se aflau îngropate, adeseori sub o bogată vegetație, clădiri ale mănăstirilor și chilii ale monahilor, preocupare ce va continua prin atenta restaurare a descoperirilor, urmând a fi scoasă la vedere construcția principală a unei mănăstiri. Uçkan a adăugat că rezultatele săpăturilor i-au uimit pe cercetătorii turci, considerând descoperirile drept o comoară arheologică și religioasă ascunsă, care timp de mulți ani a așteptat pe cineva să o readucă la suprafață.

După cum scrie ziarul turcesc, proiectul vizează readucerea la lumină a caracterului istoric bizantin al Muntelui Olymp, munte cu nenumărate mănăstiri, precum și atragerea pelerinilor. Turcii consideră, și nu pe nedrept, că acest loc este un monument excepțional de moștenire bizantină protocreștină și grec-ortodoxă, o moștenire pe care, în ultimii ani, au început, într-un mod adeseori neobișnuit, să o pună în lumină în toată Asia Mică.

Muntele Olymp din Bitinia, cu mănăstirile, schiturile, colibele sale și o pleiadă de sfinți a fost timp de secole Muntele sfânt al Asiei Mici, Muntele Sfânt al regiunii Prousa, Muntele Monahilor, Keşiş Dağ, după cum l-au numit înșiși locuitorii turci ai regiunii, dar această denumire a fost interzisă din motive lesne de înțeles de către regimul naționalist turc.

Acest prim Munte Sfânt a cunoscut perioada înfloririi sale în principal în secolul al VIII-lea și al IX-lea, ajungând treptat în declin din cauza invaziei islamice în Asia Mică. După căderea Constantinopolului sub turci, în 1453, sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul a dat un firman în care făcea referire la Muntele Monahilor din Prousa, muntele Olymp.

Acest firman amintea că Muntele a fost consacrat vreme de veacuri ca loc de pelerinaj, ca munte sfânt, acordând jurisdicția asupra acestuia Patriarhiei Constantinopolului, care urma să dețină și administrarea mănăstirilor aflate în ruină. După aproape un secol, în 1522, cunoscutul pelerin otoman din Imperiul Otoman, Evliya Çelebi, trecând pe aici, a scris despre Muntele Monahilor ce răspândea sfințenie și l-a caracterizat drept „muntele sufletului” și al înălțării spirituale.

După alte veacuri, Muntele, în ciuda faptului că fusese părăsit de creștini, a redevenit un centru de interes, de această dată pentru călătorii europeni. Astfel, în 1840 reprezentantul bisericii anglicane, egumenul Robert Walsh, a vizitat regiunea Prousa. Preotul anglican a fost uimit să descopere un loc sfânt, cu multe mănăstiri care acum erau pustii, cu troițe, lăcașuri de rugăciune, sihăstrii și alte locuri sfinte care adeseori deveneau loc de închinare a localnicilor musulmani din regiune!

În 1880, prin regiune a trecut franțuzoaica de familie nobilă Marie de Launay, care vizitând cunoscuta tekke (lăcaș musulman, asemănător unui complex monahal, al dervișilor, n.trad.) a lui Abdal Murat, a fost uimită să găsească acolo prețioase odoare creștine ce proveneau din Olymp.

Un alt turcolog, britanicul Charles Texier, care a călătorit în Anatolia în perioada 1834-1837, a scris cu uimire, când a ajuns în Prousa, că în această zonă există un alt Munte Sfânt precum cel din Grecia. Călătorul britanic a menționat  în scrierile sale că a descoperit un loc plin de biserici ascunse și sihăstrii monahale unde se poate încă simți prezența lor nevăzută, iar regiunea abundă de povestiri despre marile minuni ale călugărilor care s-au nevoit vreme de veacuri în Muntele Monahilor.

Până în 1925, adică la trei ani după amara catastrofă micrasiatică și plecarea creștinilor din Asia Mică, Olympul Bitiniei încă era numit de turci cu denumirea caracteristică Keşiş Dağ, adică Muntele Monahilor. Întreaga regiune răspândea atmosfera mistică, de veacuri, pe care o creaseră călugării ortodocși.

Această denumire însă începuse deja să deranjeze noul regim naționalist turc al lui Kemal Atatürk. În vara anului 1925, Fevzi Çakmak, pe atunci conducătorul Statului Major General al armatei turcești, a anulat denumirea creștină și a consacrat de atunci drept denumire oficială Ulu Dağ. Schimbarea denumirii nu putea să stingă istoria și, lucrul cel mai important, să facă să dispară într-un mod magic, tot acest duh creștin care a continuat să plutească nevăzut, dar care încă se face simțit localnicilor.

Astfel, pentru mulți musulmani, Muntele a rămas Keşiş Dağ. Acum, la început de secol XXI, când s-a inițiat această uimitoare întreprindere în ceea ce privește redefinirea identității locuitorilor actuali ai Turciei de astăzi, denumirea Ulu dağ nu numai că a redevenit Keşiş Dağ, dar într-un mod neașteptat, acest mare far al ortodoxiei din răsăritul romeic este readus la viață chiar de către cercetătorii turci.