Alarmismul eshatologic

Este adevărat că trăim într-o periodă dificilă, tulbure, nesigură şi dură. Dar anumite cercuri, cu râvnă, fanatism, extremism, multă imaginaţie şi exagerare, nu fac decât să întindă şi mai mult coarda. Acestora le plac demonologiile, antihristologiile, eshatologiile, poveştile, savantlâcurile şi morbiditatea. Se folosesc până şi de Biserică pentru a-şi îndeplini scopurile lor mizere. Din nefericire, cei lipsiţi de experienţă se lasă duşi de nas de emisiuni, media, cărţi şi articole. Să luăm cazul domnului L.

Globalizarea, ale cărei erori şi noi le-am semnalat de mult, este adesea invocată de domnul L. pentru a înfricoşa lumea. El prezintă şi o tendinţă de idealizare a antichităţii, amestecată cu psihologie, filosofie, teologie şi populism. Contestă progresul, civilizaţia, precum şi realitatea şi spiritualitatea contemporană. Nu pot spune că nu dă glas şi unor adevăruri amare, dar atmosfera, luată de-a-ntregul, este una înceţoşată. Nu oferă soluţii reale, ci te îndrumă spre fundături. Consideră că proorociile şi-au pierdut valoarea, vorbeşte de „Frăţia Delfică”, de „Ghidul Delfic de Supravieţuire de după Noua Ordine Mondială”, despre dezastru economic, despre al treilea război mondial, despre „perioada de după flash-ul solar”, despre venirea „Războinicului”. Toate acestea întunecă, înspăimântă, neliniştesc.

Accentuează faptul că va urma o foamete teribilă, oprirea energiei electrice, migrări de populaţie, fuga din oraşele de unde nu va mai exista nici o siguranţă şi nici o asistenţă şi unde vor domni jafurile. Toate le vede negre şi întunecate, întru disperare, teamă şi confuzie. Violenţă, crime, cutremure, inundaţii, alunecări de teren, panică, furturi, canibalism, toate astea vor predomina. Promovează ca mijloc de hrănire consumul de insecte şi de larve. Pericolul ne paşte din apă, din aer, de pe pământ, de pe mare. Ba mai adaugă şi hrănirea cu pământ. Face pe sociologul, pe nutriţionistul, pe psihologul, pe medicul, pe profesorul şi pe specialistul în toate.

Supravieţuirea în oraş o consideră cu neputinţă. Face referire la sărăcie, jafuri, lipsuri, cruzimi, la crime şi la necesitatea înarmării. Terorizează bolnavi, invalizi, femei însărcinate, bătrâni şi copii. Spune că termenele de expirare ale alimentelor şi ale băuturilor nu sunt în realitate valabile şi că avem de-a face cu mare o fraudă comisă de comercianţi. Oferă reţete de conservare a alimentelor de bază şi soluţii alternative la curentul electric. Recomandă creşterea micilor animale, cultivarea grădinii şi manufactura. Cu siguranţă, zice el, al treilea război mondial stă gata să înceapă.

Consideră că orice orânduire bazată pe legi va dispărea, că statul social se va dizolva, la fel şi comerţul bazat pe consum. Banii îşi vor pierde valoarea. Zice că toţi Bătrânii Ortodoxiei profeţesc războiul. Că în Grecia vor fi zece milioane de muritori de foame. Revine cu multe repetiţii obositoare despre modalităţi de supravieţuire, alimente conservate, refugii inaccesibile, exagerări despre apa potabilă, despre incendii, până şi despre hrana şobolanilor. Scrie de război chimic, biologic, radioactiv şi nuclear. Din volum în volum merge de rău înspre mai rău.

Am înaintea mea acum volumele 28, 29 şi 30. Soarele va lua foc, zice, şi va distruge toată infrastructura electrică. Ştie bine ce zice şi nu exagerează, menţionează el. Toate acestea se vor petrece în 8 minute, nici mai mult, nici mai puţin. Vorbeşte abstract despre „cărţile de bronz” care fac referire la reîntoarcerea zeilor ca războinici, ca răzbunători ai lui Nefelim. Interpretează după cum consideră el de cuviinţă profeţiile Sfântului Sfinţitului Mucenic Cosma Etolianul, aminteşte de Hristofor Papoulákis, de Gheronda Paisie Aghioritul şi de Gheronda Iosif Vatopedinul. Odată cu războiul dintre Rusia şi America, teama se va transforma în groază, oamenii îşi vor cere moartea. Apoi, sfaturi copilăreşti cu privire la supravieţuirea în vreme de iarnă, de vară, sub gheţuri, pe mare, în munţi, sub molime şi poluare, în vreme de migraţii şi în tabere de refugiaţi. În plus, neapărat, creşterea concentraţiei cuprului în sânge pentru îndepărtarea lui Nefelim.

Este un amestec de lucruri care nu stau bine împreună. Vorbeşte de „trilogia Ghidului de supravieţuire Delfic”, concluzionând: „Învăţătura temeinică ce a fost oferită constituie un avertisment oportun al Frăţiei Delfice către ucenicii Destinului”. Îmi pare rău, dar nu pot urmări acest raţionament fantastic, nedemonstrabil, terifiant, care amestecă mitologia, religia antică, vieţile sfinţilor şi epistemologia, cu futurologia de doi bani. La ce foloseşte ? La protejarea oamenilor de pericolele ce vor veni ? Când vor veni acestea ? Dacă e să vină peste o mie de ani, nu le prindem noi. Cred că scriitorul nu caută decât să răspândească teama, teroarea, anxietatea, tulburarea, confuzia, stresul şi disperarea. Nu cumva acesta este scopul lui, de la un volum la altul ? Nu ştiu ce tiraje au cărţile lui, dar aud că exercită influenţă, îi problematizează şi îi sperie pe mulţi, căci sunt discutate şi se răspândesc. Se laudă singur că emisiunea sa are o audienţă de vârf.

Mă tem că nu este vorba de exagerări, ci de exploatarea durerii oamenilor, a luptelor lor pentru un viitor mai bun, a necazurilor prin care trec. Poveştile lui nu au susţinere teologică, sunt cugetări neortodoxe, samavolnice, care se folosesc de Sfinţi şi de Bătrâni tocmai pentru a induce în înşelare. Din partea autorului, transpare aderarea la politeism, sadism şi multă vorbărie. Este păcat că se preocupă creştinii de astfel de mesaje şi predici, în loc să se bucure de darul lui Dumnezeu, de viaţă, de pace, de dragoste, de linişte şi de „pâinea noastră cea spre fiinţă”.

Scriu acestea fără teamă şi fără patos, dar cu durere şi dragoste, în urma studierii cărţilor acestui autor, cărţi care m-au obosit, m-au ameţit şi m-au făcut să mă mir, într-adevăr.