Cuvânt din Sfântul Munte – Predică la Biserica Sfânta Ecaterina (Paraclisul Facultăţii de Teologie), Bucureşti

Este o mare bucurie, iubiţii mei, că ne-am întâlnit astăzi în acest lăcaş închinat Sfintei Muceniţe Ecaterina spre a săvârşi dumnezeiasca Liturghie; pentru că ştim foarte bine că nu există un alt eveniment mai important care să se petreacă în lumea întreagă decât Sfânta Liturghie. Comuniunea desăvârşită a tuturor mădularelor Bisericii nu se poate împlini decât în Liturghie. Personal, mă bucur în mod deosebit astăzi, deoarece la Mănăstirea Vatopedi, mănăstirea metaniei mele, avem mâna Sfintei Muceniţe Ecaterina. Este singura parte din moaştele Sfintei care se află în Sfântul Munte. De aceea noi, obştea Mănăstirii Vatopedi, avem o evlavie deosebită la Sfânta Muceniţă Ecaterina. „Bunicul” nostru duhovnicesc, Gheron Iosif Isihastul, avea şi el o evlavie şi o dragoste deosebită pentru această Sfântă. Aşadar, ne bucurăm cu bucurie mare că ne aflăm astăzi în această biserică şi că ne-am rugat cu toţii pentru poporul dumneavoastră. Ne-am rugat pentru pacea lumii. Ne-am rugat pentru întreaga omenire. Pentru că dumnezeiasca Liturghie se aduce lui Dumnezeu pentru lumea întreagă.

Creştinul, atunci când este cu luare aminte, primeşte multe daruri la Sfânta Liturghie. Îmi amintesc că atunci când m‑am întâlnit cu vrednicul de pomenire Părinte Sofronie, în mănăstirea de la Essex – care şi el este monah aghiorit şi un sfânt al zilelor noastre – mi-a spus: „Astăzi oamenii, din pricina decăderii naturii umane, nu au putere a se ocupa cu viaţa isihastă ca odinioară. Acest lucru însă este suplinit de participarea, de prezenţa noastră la Sfânta Liturghie.” De aceea fericit este credinciosul acela care iubeşte dumnezeiasca Liturghie, care se hrăneşte şi se mângâie prin Sfânta Liturghie şi care primeşte împărtăşirea Duhului Sfânt.

Atâta vreme cât continuă a se sluji Sfânta Liturghie nu trebuie să ne temem de nimic, noi creştinii. Deoarece Sfânta Liturghie are mare putere. Un aghiorit pe care l-am întâlnit mi-a spus că în timpul săvârşirii dumnezeieştii Liturghii se cutremură întreaga Biserică triumfătoare! De aceea, doresc a ne ruga cu toţii lui Dumnezeu – care Se dăruieşte pe Sine în dumnezeiasca Liturghie, Cel care aduce şi Se aduce – să ne deschidă mintea pentru a dobândi simţirea celor săvârşite în Liturghie. Deoarece, dacă avem simţirea celor săvârşite în dumnezeiasca Liturghie, vom avea şi simţirea prezenţei lucrătoare a sfântului har în această mare Taină. Să o rugăm şi pe Maica Domnului, care este prezentă şi are un rol de seamă în Sfânta Liturghie, pentru a ne ajuta şi dânsa a înţelege atât necesitatea cât şi ofertele, darurile pe care le primim la Liturghie.

În amintirea acestui mare eveniment la care am participat cu toţii astăzi – săvârşirea Sfintei Liturghii – vreau să dăruiesc bisericii Sfânta Ecaterina această icoană de argint a Maicii Domnului „Mângâietoarea”. Este una din cele şapte icoane făcătoare de minuni de la Vatopedi. Icoana aceasta are o istorie aparte, deosebită, pe care o voi spune pe scurt.

Când unul din stareţii mănăstirii, după tradiţie, Stareţul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului – deoarece la Sfântul Munte este o rânduială: cheile de la poarta mănăstirii se aşează la icoana Maicii Domnului, arătând astfel purtarea de grijă şi egumenia Mai­cii Domnului în mănăstirile aghiorite; poarta mănăstirilor aghiorite se deschide la răsăritul soarelui şi se închide la apus, când portarul dă cheile stareţului, iar stareţul le aşează la icoana Maicii Domnului. Deci când egumenul Ghena­die s-a dus dimineaţa să ia cheile pentru a le da portarului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i: „Astăzi nu deschideţi porţile mănăstirii pentru că vor năvăli piraţii!” Şi, în clipa în care Maica Domnului vorbea stareţului, prinde viaţă şi Prun­cul ce-L ţinea în braţe, care Îşi întinde mâna, ducând‑o la gura Maicii Domnului, şi spunându-i: „Nu, Maica Mea, nu-i înştiinţa pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!” Dar Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de mamă către Fiul său, nu face ascultare, ci coboară mânuţa lui Hristos de la gura ei, repetând pentru a doua şi a treia oară egumenului acea avertizare. Iar icoana a rămas în această poziţie până astăzi. Şi au venit piraţii aflând poarta închisă şi pe monahi aruncând apă fierbinte din turnuri şi au fugit, gândindu-se—logic—că cineva i-a trădat. Într-adevăr, îi trădase Maica tuturor creştinilor, dar îndeosebi a monahilor.

Această icoană o vom lăsa în biserica dumneavoastră şi, când vă veţi închina ei, vă veţi aduce aminte că la Sfântul Munte părinţii se roagă pentru dumneavoastră. Zilnic în faţa acestei icoane facem Paraclisul Maicii Domnului, pomenind foarte multe nume trimise şi de aici, din ţara dumneavoastră, care are mare nevoie de rugăciune.

Maica Domnului să fie cu voi!