Mari protopsalți: Thrasývoulos Stanítsas (1910-1987)

Thrasývoulos Stanítsas s-a născut în cartierul Psomatheía din Constantinopol la anul 1910. Prima instruire muzicală a primit-o de la unchiul său, Dimitrios Therapeianós. A ucenicit apoi pe lângă Mihail Hatziathanasíou, Dimitrios Voutsinás, Yiángos Vasileiádis şi Ioannis Palássis. A cântat în diferite biserici din Constantinopol: la biserica Sfântul Mina, la biserica Înălţarea Domnului, la Sfântul Constantin, şi în cartierul Galatás, la Sfântul Nicolae, ca protopsalt al stranei stângi, avându-l pe Palássis la strana principală.

În 1939, când Konstantinos Príngos, lampadariul [conducătorul strănii secundare – stângi] catedralei patriarhale, a luat locul protopsaltului Iakovos Navpliótis, retras din pricina bătrâneţii, a fost chemat Thrasývoulos Stanítsas, deşi nu făcea parte dintre psalţii catedralei patriarhale, să preia începând cu 1 martie al aceluiaşi an, locul lampadariului Marii Biserici a lui Hristos. Stanítsas i-a urmat apoi lui Konstantinos Príngos ca protopsalt [conducător al stranei principale – drepte] în anul 1960. În 1964, Stanítsas a fost expulzat din Turcia de către autorități, împreună cu mulți alți greci care locuiau în Constantinopol. Vreme de un an a trăit și a cântat în Chios, apoi la Beirut, pentru ca în 1966 să fie numit protopsalt la biserica Sfântului Dimitrie din cartierul Ambelókipi al Atenei, unde a şi rămas până la pensionare, în 1981.

S-a remarcat prin talentul său vocal, prin cunoaşterea profundă a tehnicii muzicale, prin virtuozitatea tehnică şi prin redarea expresivă, de neegalat, a nuanţelor de interval. Cu un respect absolut faţă de stilul patriarhal şi faţă de cântările psaltice consacrate ale marilor dascăli, Stanítsas a reprezentat o verigă de legătură a tradiţiei psaltice patriarhale. După cuvântul profesorului Grigórios Státhis, Thrasývoulos Stanítsas “a adus un alt aer, care a insuflat şi a revitalizat muzica psaltică din Attica, multiformă din punct de vedere al cântării bisericeşti”.

Cu respect faţă de memoria lui şi cu uimire înaintea operei sale artistice şi compoziţionale, vă propunem spre audiţie o interpretare care cu îndreptăţire poate fi considerată o capodoperă, reprezentativă pentru tehnica lui psaltică. Este vorba de interpretarea imnului „Pe Tine Te lăudăm”, care este o minunată cântare vechi creştin. Face parte din Cântările Liturgice Patriarhale şi este pusă pe melos de Konstantinos Príngos, pe glasul I.

Pentru cei care doresc să studieze o analiză muzicală a imnului “Pe Tine Te lăudăm”, profesoara Maria Alexandru de la Universitatea Aristotelică din Thessalonic a scris pe această temă un întreg articol: Alexandru, Maria (2006). Aναλυτικές προσεγγίσεις και ιχνηλασία του κάλλους στη Βυζαντινή Μουσική. Ο Ευχαριστήριος «Ύμνος Σε υμνούμεν». [Abordări analitice şi descoperire a frumuseţii muzicii bizantine. Imnul euharistic “Pe Tine Te lăudăm”]. Universitatea Aristotelică din Thessalonic, Facultatea de Arte Frumoase, Departamentul de Studii Muzicale, Teorie muzicală şi analiză – Metodologie şi practică. Actele Congresului – 29.09.-1.10.2006 – Thérmi Thessaloníkis, Ed. Kóstas Tsoúgras, Thessalonic, pp. 317-329.