Politică şi memorie

Nu încape nici o îndoială că memoria este aceea care învaţă şi susţine popoarele atunci când este păstrată nestinsă şi întreagă. Memoria livrescă înseamnă însă desfiinţare şi uitare. De ce, aşadar, noi, grecii, trebuie să uităm toate câte atâţia ani am făptuit sistematic noi înşine, până aproape de anul 2009, încât am dus întreaga Grecia la holocaustul pe care îl trăim azi? Şi de ce, pe de altă parte, sunt trecute cu vederea sistematic atâtea şi atâtea multe alte holocausturi pe care le-au suferit în timpul ocupaţiei [germane] atâţia alţi greci?

Această folosire selectivă a memoriei creează impresia – sau, oare, chiar adevereşte? – că există Grecii diferite şi greci diferiţi.

Între octombrie 1940 şi 1944, Grecia a suferit pierderi teribile. Au fost exterminaţi 475.000 de greci, au fost omorâte 855.000 animale de muncă (42,6%), 12.305.000 de oi şi capre, porci şi păsări de curte (49,5%), au fost distruse 401.000 de clădiri (25% din întregul construcţiilor), 11.300 vehicule, 434 vase comerciale (74%), 93,5% din materialul feroviar, 100% din numărul total al marilor poduri şi 5.000 kilometri pătraţi de pădure (25%). Făptaşii erau agresorii nemţi, italieni şi bulgari. S-au săvârşit zeci de holocauste din Creta până la graniţele de nord ale Macedoniei.

Macedonia, la rândul ei, a suferit pierderi foarte grele. Sute de sate şi orăşele au fost incendiate. În acest sens, amintim aici cele mai cunoscute drame, nu pe toate.

În 1941, având ca pretext răscoala pusă la cale în Doxáto, au fost exterminaţi în Drama 1.500 locuitori, iar în toată Macedonia Orientală 12.000 de oameni din patru oraşe şi în alte cel puţin 18 sate. Holocauste: Doxáto 397 victime, Kýrgia 250 victime, Kerdýllia 222 victime, Horistí 150 victime, Kormísta 99 victime. În 1944 au fost supuse la holocausturi satele Hortiátis din Thessalonic cu 154 de victime, Kleisoúra din Kastoriá cu 240 victime şi cu puţin timp mai înainte avuseseră loc holocausturi în localităţile Pýrgoi şi Mavrovoúni din Eordéas şi altele.

Până la începuturile lui 1944 au fost incendiate în Macedonia Apuseană 141 de sate şi au fost răniţi 84.280 de locuitori. Mai în detaliu: Judeţul Servía: 20 sate, 14.450 de răniţi. Judeţul Grevenelor: 36 de sate, 22.420 de răniţi. Judeţul Voíou: 32 de sate, 17.330 de răniţi. Judeţul Kastoriá: 36 de sate, 21.600 de răniţi. Judeţul Florina: 7 sate, 3.470 de răniţi.

Mărturiile străine sunt deosebit de semnificative. Îndată după holocaustul din Kleisoúra, Hermann Neubacher, expert împuternicit al celui de-al III-lea Reich în Europa de Sud-Est, scria Ministerului german de Externe: ”Este nebunie curată să execuţi bebeluşi, copii, femei şi oameni în vârstă, pentru că nişte bandiţi roşii bine înarmaţi, făcând uz de forţă, au dormit o noapte în casa lor şi au ucis în afara satului doi soldaţi germani. Este mai uşor să omori bebeluşi, copii, femei decât să urmăreşti cu furie într-adevăr bărbătească o bandă de răufăcători înarmată pentru a te răzbuna şi să o extermini până la ultimul bărbat”.

În septembrie 1944, Sir Geoffrey Chandler, venit cu misiunea militară britanică în Grevena, scria: ”Localitatea Grevena a fost arsă de două ori de către ocupanţi. Cele mai multe case sunt pustii şi au pereţi înnegriţi. Deschizăturile ferestrelor se asemănau unor ochi cu priviri fixe care se uită nedumeriţi la ceea ce s-a întâmplat”.

Execuţiile de oameni nevinovaţi se făceau în grup. Pe 6 august 1943, nemţii au spânzurat în Kladorráhi 15 bărbaţi din Flórina şi, în acelaşi timp, în Nymphaíon, au pus la zid pe Părintele Kostas Koústa şi pe alţi opt bărbaţi nevinovaţi. Au urmat execuţii de grup în satele Aetós, Flámpouro şi altele. Au incendiat Léhovo, Drosopigí, Blátsi şi Pýrgoi care erau centre ale luptei macedonene, precum Kleisoúra şi Nymphaíon.

În Thessalonik au pus la zid deţinuţi din Gentí Koulé şi din lagărul Pavlos Melás şi i-au executat. Holocaust am avut şi în Creta.

Nepreţuite odoare ale moştenirii noastre culturale au fost distruse atunci când a avut loc incendierea satelor de vlahi – dintre care doar două au scăpat – de la Vítsi şi Páiko până la Pind şi Aspropótamo.

***

Aşadar, folosirea selectivă a memoriei desfiinţează istoria, desconsideră jertfele grecilor pentru patrie şi conduce pe drumuri periculoase poporul elen. De aceea, considerăm că premisa luptei este cunoaşterea de sine naţională.

Sursa: Nikólaos I. Mértzos (Preşedinte al Societăţii de Studii Macedonene, Jurnalist şi scriitor), Πολιτική και μνήμη, în Angheliofóros, 22 decembrie 2012