Atentat asupra Putnei

Mănăstirea Putna a înaintat recent, la 15 ianuarie 2013, la Parchetele de pe lângă Judecătoria Suceava respectiv Curtea de Apel Suceava, două plângeri penale împotriva a patru magistraţi de la Tribunalul Suceava şi a trei jurişti ai DGFP Suceava pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu (art. 246, 249 Cod Penal). Precum se ştie, de un an de zile DGFP Suceava îi contestă Mănăstirii Putna proprietatea asupra propriului teren dat de Sf. Ştefan cel Mare (vatra mănăstirii de 14 ha care cuprinde biserica, muzeul, chiliile, gospodăria şi dependinţele anexe), şi care a fost câştigat irevocabil de mănăstire prin decizia unui complet de trei judecători ai Tribunalului Suceava din 1 iulie 2011. Însă alţi patru judecători ai Tribunalului Suceava, care se ocupă de contestaţia ulterioară făcută de DGFP Suceava, au judecat cauza într-o manieră absolut abuzivă şi arbitrară faţă de Mănăstirea Putna, respingând practic toate probele şi excepţiile depuse la dosar de avocatul Mănăstirii Putna. Cei patru judecători au admis în mod cu totul nejustificat contestaţia tardivă depusă de DGFP Suceava (la aproape cinci luni după expirarea termenului), au refuzat să ia act de probele depuse la dosar care demonstrau că reprezentanţii DGFP au minţit în privinţa necunoaşterii hotărârii Putnei, au respins şi posibilitatea aflării adevărului prin interogatoriu, şi, în cele din urmă, au lăsat mână liberă juristului DGFP să invoce fel şi fel de argumente inadmisibile şi aberante împotriva Mănăstirii Putna. De exemplu, s-a spus din nou că Mănăstirea Putna trebuia să plătească taxă de timbru în proces, sub pretextul că „nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”, deşi Legea Cultelor şi Statutul BOR prevăd în mod clar că mănăstirile sunt unităţi de cult cu personalitate juridică şi sunt parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române. Până în momentul de faţă, judecătorii de la Tribunalul Suceava au ignorat toate apărările şi probele Putnei, şi sunt la un pas de a admite contestaţia DGFP la termenul din 22 ianuarie 2013, cu efectul anulării hotărârii câştigătoare a Putnei din 2011 şi al repornirii procesului de proprietate de la zero.

În aceste condiţii, când Mănăstirea Putna îşi vede ameninţată proprietatea ei legitimă şi dreptul la existenţă ca unitate de cult liberă şi recunoscută în România, singura cale spre dreptate rămâne procesul penal împotriva judecătorilor Tribunalului Suceava şi a juriştilor DGFP Suceava. Mănăstirea Putna doreşte să fie în pace cu toată lumea precum şi cu instituţiile statului român, iar o Direcţie de Finanţe şi un Tribunal sunt instituţii bune şi necesare într-un stat de drept. Dar trebuie ca şi ele să dorească pacea. Sf. Apostol Pavel îndeamnă la rândul său: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii” (Rom. 12, 18). Însă în cazul de faţă nu poate fi pace atâta vreme cât reprezentanţii instituţiilor amintite şi-au dat mâna la un abuz şi o fărădelege, şi vor să scoată Mănăstirea Putna din vatra ei legitimă. Trebuie să se ştie că noi nu căutăm să ne îmbogăţim, şi nu cerem decât să fim lăsaţi în bună pace pe terenul de 14 ha pe care stăm neîntrerupt de 544 de ani, prin mila lui Dumnezeu şi dania Sf. Ştefan cel Mare. Ne aflăm în legitimă apărare pentru proprietatea noastră dreaptă şi pentru existenţa noastră liberă, şi chemăm pe toţi românii cu frica lui Dumnezeu să fie moral şi sufleteşte alături de noi!

Stareţul Mănăstirii Putna,
Arhimandrit Melchisedec Velnic cu obştea,
16 ianuarie 2013