Patriarhul Ecumenic Bartholomeu – Interviu despre starea Patriarhiei Ecumenice

Interviu acordat jurnalistei Pelin Batu și publicat în cotidianul turc Milliyet în zilele de 17 și 18 februarie 2013

Mai demult, atunci când venea vorba de a te înfățișa înaintea unor personalități respectabile, trebuia să urmezi niște cursuri de protocol. Apoi trebuia să te supui anumitor tipicuri, precum sărutarea mâinii și evitarea privirii direct în ochi a venerabilului interlocutor. Știu că vremurile s-au schimbat, dar, așteptând în antreu întâlnirea cu preaînaltul cârmuitor al uneia dintre cele mai vechi biserici din lume, conducătorul religios a peste 250 de milioane de oameni, mă gândeam dacă nu cumva ar trebui să-i sărut mâna.

Datorită neliniștii mele ca nu cumva să întârziem, am intrat mai devreme în Patriarhie și am așteptat în antreu, mâncând ciocolată sub privirile bătrânilor patriarhi ale căror portrete atârnau pe pereţi.

După o jumătate de oră, atunci când patriarhul ne-a chemat în birou și pe când eu mă gândeam dacă nu cumva ar trebui să-i sărut mâna, fără să aștepte nimic mi-a strâns mâna, cerându-și repetat scuze că ne făcuse să așteptăm, deși noi eram cei care ajunseserăm mai devreme.

Când am intrat în birou, primul lucru care mi-a atras atenția a fost portretul lui Atatürk; deosebirea față de oricare alt birou din țară era aceea că portretul lui Atatürk se afla vizavi de icoana Fecioarei Maria.

Ne-am așezat să vorbim.

Pelin Batu: Aș vrea să încep cu o întrebare actuală. Care va fi soarta Școlii Teologice ?

Patriarhul Ecumenic: De câte ori n-am tot discutat acest subiect și încă mai este de actualitate… Vreme de 21 de ani, pe durata patriarhatului meu, de câte ori nu mi s-a pus această întrebare, de câte ori nu am răspuns și am încercat să expun problema noastră. Avem o mare părere de rău. Să ții închis un for științific vreme de 42 de ani în Turcia modernă, este un lucru de neînțeles. Școala noastră a început să funcționeze în 1844 și a activat până în 1971. Atatürk n-a închis-o, n-a închis-o nici Inönü și nici Menderes. În 1971, într-o perioadă politică anormală, a fost închisă cu ordin de la Ankara și de atunci ne-au tot dat speranţe [că va fi redeschis]. De câteva ori chiar am crezut că, gata, se deschide. Cu câteva zile în urmă am citit în presă că a fost constituită o nouă epitropie; vedeţi, noi aflăm din presă… Iar în respectiva epitropie nu există un reprezentant al Patriarhiei, nu se aude vocea ei…

Pelin Batu: Iar acest lucru este important…

Patriarhul Ecumenic: Desigur, este important. De parcă pe noi nu ne-ar interesa. Această Şcoală a deschis-o Patriarhia în secolul al XIX-lea şi a funcţionat sub supravegherea Patriarhiei şi pe banii Patriarhiei noastre vreme de 100 de ani. Acum se discută soarta Şcolii Teologice, iar Patriarhia nu are nici cea mai mică idee. Patriarhia nu este chemată să ia parte la dialog… În urmă cu câţiva ani am vorbit la Ankara cu Preşedintele Consiliului Educaţional (YOK), Kemal Güruz. Atunci mi-a spus: „săptămâna viitoare voi veni la Constantinopol şi ne vom continua discuţia”. Nici nu a venit, nici nu ne-am întâlnit, a rămas totul în aer. De 42 de ani ne cerem Şcoala. Unde este Şcoala noastră ? Unde ne este libertatea religioasă ? Unde este libertatea educaţiei noastre ? Unde sunt drepturile omului ? Unde este Lausanne ? Pentru că la Lausanne este un articol care zice: „Minorităţile din Turcia pot să-şi deschidă şcoli pe banii lor pentru educaţie religioasă”. Noi nu vrem o nouă şcoală; noi cerem retrocedarea Şcolii noastre, cerem să reintre în funcţiune.

Stimatul domn Huseyin Celik, pe tot parcursul perioadei în care a fost Ministru al Educaţiei, dar şi într-un discurs ţinut în cadrul întâlnirii cu omologul său grec, la Marea Şcoală a Neamului din Fanar, cu ocazia aniversării a 550 de ani de la înfiinţarea marii Şcoli a Neamului, susţinea: „Închiderea acelei Şcoli (Teologice) a fost o eroare. Este tot o greşeală şi faptul că nu se deschide”.

Huseyin Celik a fost Ministru al Educaţiei Naţionale, reprezentant de seamă al AKP şi unul dintre vicepreşedinţii partidului. Clădirea în care ne-am întâlnit atunci fusese de lemn şi arsese în 1941. Din 1941 am aşteptat 46 de ani, cerând permisiunea [de a o reconstrui], şi nu ni s-a dat. Am aşteptat 46 de ani. Pentru Şcoala Teologică aşteptăm de 42 de ani. În cele din urmă s-a dat permisiunea [în cazul Marii Şcoli a Neamului] în vremea lui Özal. Tot în vremea când era el Preşedinte am fost ales şi eu Patriarh Ecumenic.

Pelin Batu: În 1991 ?

Patriarhul Ecumenic: În 1991 m-am dus la Ankara să mă întâlnesc cu el şi i-am mulţumit Preşedintelui Özal pentru acea clădire, Mi-a zâmbit şi mi-a spus: „Preafericite, după cum ştiţi am fost foarte criticat pentru acea permisiune, dar am făcut ceea ce era corect. Dacă v-a ars casa, clădirea voastră, desigur că aveţi dreptul să vă ridicaţi alta nouă”. Pe 17 aprilie, când s-a petrecut moartea lui (Özal), mă duc la mormântul lui, fac rugăciune şi-i pun flori. Bodyguardul meu ştie asta, împreună mergem să ne arătăm recunoştinţa.

Desigur, suntem datori cu evenimentul din 1991, alegerea Patriarhului, nimeni nu a fost şters din catalogul candidaţilor, niciodată nu este şters cineva fără justificare. În 1991 nu a fost tăiat nimeni de pe listă. Şi pentru aceasta i-am mulţumit lui Özal, care mi-a spus: „I-am dat îndrumări lui Mesut Yilmaz să-i lase liberi pe cetăţenii noştri romei să-şi aleagă ei înşişi Patriarhul lor, conform cu obiceiurile şi tradiţiile lor, nimeni să nu intervină”. Astfel, nimeni nu a fost şters de pe listă. La alegerile de dinainte, de după moartea lui Athenagora, în 1972 adică, 4 dintre cei mai puternici candidaţi au fost şterşi de pe listă. Acum avem aici 15 oameni, şi încă 25 în străinătate. Aşa că, la următoarele alegeri de Patriarh, ar putea fi între 40-45 de candidaţi. Acest lucru este foarte pozitiv. În oraşul meu natal, Imbros, după 48 de ani a fost permisă deschiderea unei şcoli generale greceşti.

În 1964 fusese închisă şcoala generală din orfelinatul Buyukada, pe motiv de pericol de incendiu…

Pelin Batu: Şi până în momentul respectiv nu fusese pericol…

Patriarhul Ecumenic: Nu… Minorităţile au trecut printr-o perioadă foarte dificilă în 1964. S-a închis, iar apoi au încercat să ne ia clădirea. Am ajuns prin tribunale şi am pierdut. Am făcut apel la Curtea Internaţională a Drepturilor Omului şi acolo ne-am găsit dreptatea. Ceea ce vreau să spun este că am depus eforturi vreme de 40-50 de ani.

Orfelinatul, Şcoala Teologică, sediul Patriarhiei, pentru toate am aşteptat, pentru toate ne-au făcut să aşteptăm. Ne întrebăm dacă nu cumva „ne supun unui test al răbdării”. O altă chestiune ofensatoare este faptul că toate cererile noastre trec pe la Ministerul de Externe. De parcă noi am fi străini. Suntem cetăţeni turci. Ce spune Ankara despre patriarhia noastră? „Instituţie turcă”. Cu toate astea, cererile noastre , toate chestiunile trec pe la Ministerul de Externe. Asta i-am spus-o şi stimatului domn Davútoglu când a vizitat Patriarhia. A zâmbit şi mi-a spus: „Este o cinste pentru noi să ne ocupăm de problemele dumneavoastră”.

Dar nici măcar eu nu ştiu cum [se ocupă de problemele noastre]. Se întâmplă lucruri ciudate. Dar asta nu înseamnă că nu se-nfăptuiesc şi paşi pozitivi. Se retrocedează proprietăţi, în Direcţia Generală a Fundaţiilor este şi un non-musulman, domnul Lákis Víngas. A fost ales în această funcţie ca să reprezinte minorităţile. Acest lucru se întâmplă pentru prima oară. A fost acordată cetăţenie turcă mitropoliţilor noştri din străinătate, lucru care uşurează pe viitor alegerea Patriarhului, pentru că aceştia vor putea candida şi vor putea fi aleşi la alegerile de Patriarh, pentru că sunt cetăţeni turci. În jur de 25 de persoane au primit cetăţenie. Noi, aici, suntem cetăţeni turci, iar de doi ani am dobândit statut de ofiţer în rezervă.

Pelin Batu: Da, am citit…

Patriarhul Ecumenic: Toate acestea sunt lucruri foarte pozitive şi suntem datori guvernului, suntem datori Primului nostru Ministru. Dar sunt şi celelalte chestiuni, cele supărătoare. Ni se lasă impresia şi nouă şi străinilor că suntem cetăţeni de mâna a doua. Vin aici ambasadori, prim-miniştri şi şefi de stat străini şi mă întreabă „Ce faceţi, cum sunteţi?”, iar noi le expunem realitatea. Nu acuzăm Turcia, le expunem realităţile aşa cum sunt, la fel ca dumneavoastră, aşa şi acelora. Le este greu să înţeleagă toate acestea. Până de curând, dacă vreun om politic străin ar fi vrut să ne întâlnească, Ministerul de Externe şi alte instituţii turce ar fi încercat să-i pună piedici, întrebându-l „ce treabă aveţi la Patriarhie, de ce efectuaţi vizita?”.

Pelin Batu: Ce fel de dificultăţi vă relatau?

Patriarhul Ecumenic: Să vă dau un exemplu mai vechi. Fostul Preşedinte al Germaniei Federale, Domnul Rău, care a murit între timp, a venit în Turcia şi a vrut să ne întâlnească. I s-a spus că programul este încărcat şi că nu este necesară vizita. Acela a insistat, spunând că „Patriarhul este prietenul meu, m-a vizitat de două ori. Acum, eu mă găsesc în Turcia şi ar trebui să-i întorc vizita”. Cei de la Ministerul de Externe i-au spus: „În cazul acesta, vizita ar trebui să fie privată, nu oficială”. A acceptat şi a venit. De la Ministerul de Externe, în legătură cu acea vizită, au sosit două programe: în cel în limba germană scria „între orele 14:00 şi 15:00, vizită particulară la Patriarhia Fanarului”; în programul în limba turcă nu se menţiona nimic, „Free time”.

Primarul din Geneva, la fel. De ce să nu pot veni în vizită? Este o instituţie veche de 17 secole, cea mai veche instituţie din acest loc, din această ţară şi din Balcani…

Școala Teologică de la Halki

Viitorul acestei instituţii depinde de Şcoala Teologică şi are o strânsă legătură cu aceasta, pentru că noi, unde altundeva am putea să ne educăm clericii? Iar Mitropoliţii din străinătate la care ne-am referit îşi au îndatoririle lor acolo. Aşadar, nu încape vorbă să vină aici. Vin doar o dată, de două ori pe an. Vor veni însă în cazul alegerii viitorului Patriarh. Responsabilităţile lor sunt să fie ceea ce sunt: Arhiepiscop al Americii, Arhiepiscop al Australiei, Mitropolit al Germaniei, Mitropolit al Italiei etc. Noi avem nevoie aici de clerici tineri. Pe aceştia unde îi vom educa ? Cum vom aduce sânge nou ? Viitorul acestei instituţii vechi de 17 secole nu ne priveşte doar pe noi, ci şi Turcia. Iar Turcia ar trebui să se preocupe de această chestiune dacă doreşte ca Patriarhia să rămână în Turcia. Acesta este prezentul şi viitorul Patriarhiei.

Pelin Batu: Preasfințite [sic], acum, că v-aţi referit la tineri, eu am mulţi prieteni romei în Constantinopol pe care-i iubesc şi totdeauna vorbim despre cum au rămas atât de puţini. Dacă acum s-ar deschide Şcoala, câţi elevi ar avea, dacă numărul cetăţenilor [romei] este de 1250-2000?

Patriarhul Ecumenic: Noi avem cunoştinţă că sunt mai mulţi.

Pelin Batu: În ultimă instanţă, şi 5000 ar fi puţini.

Patriarhul Ecumenic: În jur de 120 000.

De ce au plecat? De ce am rămas atât de puţini? Omul îşi lasă la greu casa şi pleacă într-altă ţară şi începe de la zero. Se pare că e existat o cauză din moment ce au plecat toţi împreună.

Pelin Batu: Ce s-ar putea face pentru a-i încuraja să vină aici?

Patriarhul Ecumenic: Ar trebui să li se acorde cetăţenie, dar asta nu ar fi suficient, pentru că ei acum nu mai au case. Au fost vândute sau demolate. Copii lor nu ştiu turceşte, urmează şcoli străine, în Atena, la Tesalonic sau în Europa. Ar trebui să-şi găsească de lucru, să aibă o garanţie pentru ziua de mâine. Dacă reîncepe 6-7 Septembrie, la fel ca în 1962, când 12 000 de romei au plecat…

Pelin Batu: Există o traumă. Este nevoie de încredere.

Patriarhul Ecumenic: Nu-i aşa? Primul nostru Ministru, fie el sănătos, îi cheamă şi spune să vină. Stimabilul domn Davútoglu, în vizita din toamna trecută de la Atena, s-a întâlnit cu foşti constantinopolitani, a vorbit cu ei şi i-a chemat. Le-a spus „reîntoarceţi-vă”, dar nu este uşor. Bine-ar fi să se reîntoarcă. În Atena există Asociaţia foştilor Constantinopolitani. Dorinţa acestei asociaţii este ca Ankara să le redea cetăţenia tuturor acelora dintre ei care doresc acest lucru. Mai există şi chestiunea stagiului militar, dacă se rezolvă asta se face un prim pas. Acum în Grecia este criză economică, iar unii dintre ei ar vrea să se întoarcă, unii s-au şi întors, nu doar foşti constantinopolitani, ci chiar şi greci-greci. Caută de lucru…

Sunt oameni cu studii superioare, îşi fac masteratul aici, învaţă şi turceşte, iubesc Constantinopolul şi ar dori să rămână. Ar fi un prim pas, măcar de-ar avea continuitate.

Pelin Batu: Patriarhia joacă un rol important în relaţiile greco-turce. Cum îşi continuă acest rol? De exemplu, ce va fi cu chestiunea cipriotă?

Patriarhul Ecumenic: Ne dorim rezolvarea chestiunii cipriote în cel mai scurt timp cu putinţă. Aceasta este o rană a ţării noastre care sângerează de mulţi ani. Ca Patriarhie, fără să fim parte implicată, ne dorim crearea condiţiilor pentru dialog. Au avut loc alegeri, s-ar putea să intrăm într-o perioadă pozitivă.

Pelin Batu: O altă rană sângerândă este chestiunea kurdă. Cum vedeţi procesul de pace?

Patriarhul Ecumenic: Ne dorim pace în ţara noastră. La fiecare Liturghie ne rugăm pentru pace.

Pelin Batu: S-a pus problema în Parlament ca Agia Sofia să fie deschisă spre închinare [ca moschee]. Ar fi posibil aşa ceva?

Patriarhul Ecumenic: Noi ne dorim menţinerea actualului status. A fost transformată în Muzeu şi trebuie să rămână muzeu. Anul trecut, atunci când am slujit la Mănăstirea Maicii Domnului Soumelá în Trapezunt, am vizitat Agia Sofia de acolo. Se discuta transformarea Bisericii Agia Sofia de acolo în moschee. Ziariştii m-au întrebat şi le-am spus că mai bine ar fi să rămână muzeu, pentru că ar fi deschisă pentru toţi. În ceea ce priveşte Agia Sofia de aici, mai bine de 1000 de ani a fost biserică creştină. Dacă s-ar deschide spre închinare, ar trebui mai degrabă să devină biserică creştină, pentru că aşa a fost construită, ca biserică, nu ca geamie. Din acest motiv, noi ne dorim să rămână muzeu.

Pelin Batu: Agia Sofia din Niceea a fost transformată în geamie.

Patriarhul Ecumenic: Nu era nevoie de geamie. Prefectul de Trapezunt spune că există multe geamii goale. Să se umple acelea şi apoi pot să deschidă altele noi.

Pelin Batu:Aveţi hobby-uri? Vă uitaţi la televizor? Aveţi vreme să citiţi?

Patriarhul Ecumenic: Da, îmi place să citesc cărţi, primesc multe cărţi de la scriitori, să fie sănătoşi. Seara mă întorc cu ele acasă. Îmi place mult să mă plimb prin natură. Atunci când am vreme, merg pe jos însoţit de garda de corp. Mă plimb prin Therapiá, prin parcul Gildiz, pe malurile Bosforului. În realitate, ar trebui să umblu pe jos în fiecare zi, dar apuc abia o dată, de două ori pe săptămână. La televizor urmăresc doar ştirile.

Pelin Batu: Urmăriţi vreun serial?

Patriarhul Ecumenic: Nu am vreme.

Pelin Batu: Aţi organizat simpozioane şi congrese importante despre mediul înconjurător. Ce alte activităţi mai aveţi?

Patriarhul Ecumenic: Predecesorul meu, Patriarhul Dimitrios, a fost şi el preocupat de chestiunile cu privire la mediul înconjurător. Eu le-am preluat de la el. Da, am organizat congrese la Marea Neagră, la Adriatică, pe Amazon. Aceste activităţi ale Patriarhiei noastre au ecou şi sunt apreciate.

Pelin Batu: Ce spuneţi de retragerea Papei Benedict al XVI-lea?

Patriarhul Ecumenic: Îi respect decizia. Nădăjduiesc să fie ales cel mai potrivit Papă. Nu ar fi corect să spunem mai multe.

Pelin Batu: Îmi aduc aminte de anul 2006, când a venit Papa aici, aţi vorbit despre unirea Bisericii Răsăritene cu cea Apuseană chiar în locul în care Bisericile s-au despărţit în 1054. După părerea dumneavoastră, acest lucru este realizabil?

Patriarhul Ecumenic: Noi nu o vom vedea [petrecându-se] în vremea vieții noastre, dar într-o zi va avea loc, fără îndoială.