Psalmodii aghiorite

Tradiția vie, perpetuă, a vieții liturgice din Sfântul Munte a oferit condițiile dezvoltării tradiției muzicale psaltice aghiorite.

O caracteristică esențială a muzicii psaltice bisericești este ifosul melodic local. Această caracteristică este specifică Sfintei Liturghii ca „lucrare a poporului”, aducându-ne aminte de epoca primilor creștini și de cuvântul Apostolului Pavel „toţi laolaltă şi cu o singură gură” (Romani 15, 6). Fiind următoarea acestei îndelungate tradiții, psaltica aghiorită contemporană păstrează ifosul psalmodiei corale îndeosebi în zilele strălucite de praznic și de hram. Toate mănăstirile sunt cunoscute pentru cultivarea artelor bisericești și a muzicii psaltice, și printre ele, și Mănăstirea Vatoped. Din vechime au existat monahi vatopedini vestiți pentru talantul lor muzical. Dintre ei, Ioasaf Domesticul (sec. al XV-lea), Ioasaf Noul Cucuzel (sec. al XVII-lea), Damian Dascălul (sec. al XVII-lea) s-au remarcat ca modele deosebite, având o operă importantă și recunoscută astăzi de cercetarea muzicologică.

Pășind pe urmele marilor dascăli și trăind tradiția orală aghiorită, obștea de astăzi studiază muzica psaltică și îndeosebi psalmodia corală.

Unul dintre imnurile întâlnite cel mai des în cadrul Sfintei Liturghii aghiorite este imnul trisaghion pe glasul V, compunere a lui Kiriákos Ioannídis zis Călugărul. Ifosul aghiorit al acestei compoziții o face să fie cu totul deosebită, iar liniile ei melodice mărturisesc atmosfera mistagogică și caracterul unic al privegherilor din Sfântul Munte…