Alexandria: far al Ortodoxiei și al Elenismului

Emblema Patriarhiei Alexandriei

Istoria măreață a tronului apostolic al Alexandriei, veche de două milenii, i-a imprimat acestui oraș strălucirea unui veritabil far teologic, științific, bisericesc și cultural, care luminează toată lumea, spre slava și cinstea întregii Biserici Ortodoxe de Răsărit. Din vremurile în care Sfântul Evanghelist Marcu a întemeiat Biserica Alexandriei și până în zilele noastre, Patriarhia alexandrină ocupă un loc aparte și de frunte în cadrul Ortodoxiei sobornicești. Numele multor Papi și Arhiepiscopi ai Alexandriei sunt pomenite atât în Răsărit, cât și în Apus. Acest lucru se datorează vieții, activității și învățăturii lor, pe care și le-au pus în slujba aproapelui, devenind astfel conducători iluștri ai Bisericii lui Hristos.

De altfel, aceasta este și va rămâne misiunea Bisericii noastre ortodoxe și, implicit, a Patriarhiei Alexandriei: de a sfinți și ajuta. Nu este vorba despre o misiune închisă, nici secretă, ci dimpotrivă: ieșind din limitele spațiului și mediului său propriu, Biserica își deschide brațele pentru a îmbrățișa întreaga lume și a se extinde pretutindeni. De secole întregi, ea s-a pus în slujba tuturor comunităților, ajutându-i atât pe imigranții greci, cât și pe localnicii arabi și africani, desigur atât cât i-au permis condițiile și împrejurările în care și-a desfășurat activitatea. Astfel, în vremuri de restriște sau chiar în clipe tragice, Biserica Sfântului Marcu este acolo pentru a-i oferi «mană și apă» grecului plecat din patria sa. Prezența vie și iubirea efectivă pe care le-o oferă Patriarhia Alexandriei i-a ajutat pe grecii din această diasporă să-și păstreze credința puternică și fierbinte, precum și conștiința neștirbită a apartenenței la un anumit neam. Și, trăind din plin aceste simțăminte, își păstrează identitatea nealterată, făcând mândră națiunea greacă. Însă înfăptuirea acestor idealuri a fost posibilă numai prin jetfa și efortul neobosit al atâtor figuri sfinte de patriarhi ai Alexandriei.

Sala Tronului patriarhal al Alexandriei

Așa cum Elenismul din Egipt, desigur, în anumite circumstanțe, s-a simțit legat de tradițiile sale istorice și astfel și-a îndeplinit misiunea, tot astfel și în zilele noastre este chemat să se întrarmeze cu evlavie și cunoaștere de sine, pentru a cinsti cum se cuvine ce a mai rămas din chivotul istoriei și al gloriei și pentru a culege învățături și pilde de viață.
Biserica Alexandriei, ținându-i mereu aproape pe toți grecii care trăiesc în Egipt, nu a fost interesată numai de cultivarea spirituală a credincioșilor săi, ci a manifestat o grijă deosebită și față de moștenirea istorică și culturală, păstrându-o și perpetându-o de-a lungul veacurilor. Ba mai mult decât atât, datorită activității sale remarcabile în plan social, filantropic, național și educativ, a contribuit decisiv la ridicarea unor monumente deosebit de mărețe, de o valoare istorică și culturală incontestabilă. Aportul său istoric și cultural își păstrează dinamismul și valoarea până în zilele noastre, tocmai pentru a ne oferi o mărturie veșnică în legătură cu prezența și parcursul istoric de două milenii al comunității grecești de pe aceste meleaguri, comunitate care își continuă traseul neîntrerupt și mereu înnoit.

Vedere a Bibliotecii patriarhale din Alexandria

Nu încape nici o îndoială în privința faptului că marele oraș al Alexandriei, încă din clipa în care a fost zidit (332 – 331 î.H.), de către renumiții arhitectoni Dinokrátis Ródios și Navkrátida Kleoméni, care au fost inspirați de însuși Alexandru cel Mare, a constituit un important centru în lumea de atunci, cu o însemnată influență în cadrul vieții spirituale, economice, culturale, comerciale și militare. Datorită poziției sale geografice strategice, a devenit nu numai punct de întâlnire între vechea civilizație egipteană și civilizația romană și apoi iudaică, ci și capitala principalelor curente spirituale din acele vremuri. Renumitele sale biblioteci, precum și celelalte instituții de cultivare a artei și a literelor și, nu în ultimul rând, Universitatea sa au constituit factorii de bază care au contribuit decisiv la răspândirea Creștinismului.

Biroul patriarhal din Alexandria

Conform estimărilor specialiștilor, în antichitate, Alexandria ocupa un loc de frunte în privința bibliotecilor. Încă din epoca lui Alexandru cel Mare, s-au distins o serie de oameni învățați și cultivați, care au creat condițiile necesare păstrării și perpetuării prețioaselor manuscrise de greacă veche. Deși nu avem prea multe informații în această privință, putem spune că urmașii lui Alexandru, Ptolemeii și, în special, Ptolemeu Lágos, vrând să facă din Alexandria un mare centru al Civilizației, Educației și al Artelor, a chemat «bărbați renumiți pentru înțelepciunea și măiestria lor», ca să pună piatra de temelie a Bibliotecii Muzeului. Din surse credibile aflăm informații despre înființarea Muzeului și a marei Biblioteci din Alexandria de către Ptolemeu Sotíras. Aceasta era considerată a fi cea mai mare și mai bogată bibliotecă din acea vreme. În paralel cu aceasta, a mai fost înființată încă o bibliotecă, lângă Templul lui Serapeíou. Ambele biblioteci cuprindeau în rafturile lor întreaga bogăție a manuscriselor existente la acea vreme, motiv pentru care au fost numite dimpreună Biblioteca Universală.

Paraclisul patriarhal din Alexandria, cu hramul Sfinților Teodori

Tradiția relatează că prima biserică creștină ridicată în Egipt a fost Biserica Maicii Domnului, lângă portul Alexandriei, exact în locul în care a fost martirizat Sfântul apostol și evanghelist Marcu. Această biserică măreață a fost construită în perioada în care patriarh al Alexandriei era Sfântul Theonás (282-300). Odată cu răspândirea Creștinismului, au fost zidite și alte biserici în această țară, precum și nenumărate mănăstiri. Se spune că pe meleagurile Alexandriei existau în jur de o sută de mănăstiri, vreo cincizeci în Mariout și multe altele în pustietățile din împrejurimi. Dintre toate bisericile construite, două erau considerate mândria Patriarhiei de Alexandria: Kaisáreion și Serápeion. Prima a fost construită de regina Egiptului, Cleopatra, ca «Heróon». Mai târziu însă, în vremea împăratului Constantin cel Mare, a fost transformată în biserică, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Aceasta era considerată a fi «marea biserică a Alexandriei». Cealaltă biserică, Serápeion, care întâi a fost templu păgân al Ptolemeilor, inițial a fost numită biserica Sfântului Ioan, deoarece în ea fuseseră depuse Moaștele acestui Sfânt. Mănăstirea Sfântul Sava, în îndelungata ei istorie, nu a fost numai mănăstire de monahi, ci a fost folosită și ca spital, cimitir, școală, casă de oaspeți sau chiar centru sanitar. Însă, mai înainte de toate, a servit drept Reședință a tronului patriarhal de Alexandria.

Iconostas din Paraclisul patriarhal din Alexandria

Și în anii următori, Alexandria a continuat să reprezinte un important centru al Literelor și Artei creștine grecești. Între timp, Patriarhia alexandrină a fost numită a doua Patriarhie Greacă Ortodoxă. Tradiția glorioasă a istoriei alexandrine a fost dusă mai departe de Biblioteca Patriarhiei de Alexandria, care, de mai bine de două mii de ani, iradiază raze de cunoștințe care luminează întreaga lume. Istoria acestei biblioteci, care este strâns legată cea a Bibliotecii Ptolemeilor, a stârnit interesul multor cercetători și istorici, tocmai datorită faptului că conține manuscrise prețioase și cărți rare, cu orientare universală.

Vedere din grădina Reședinței patriarhale

Dintre școlile Alexandriei, demnă de menționat aici este Școala Catehetică, care este considerată a fi splendoarea și podoaba Bisericii Sfântului Marcu. Nu exagerăm dacă spunem că această Școală nu este văzută numai ca mândria Bisericii alexandrine, ci și o instituție remarcabilă care însumează gândirea și trăirea întregului Creștinism. De asemenea, nu trebuie să omitem imensa sa contribuție la încropirea gândirii și spiritului alexandrin. Învățătorii acestei școli, puternic influențați de vechea filosofie greacă, au reușit să construiască punți de legătură între gândirea filosofică greacă și Creștinism. De altfel, în aceasta constă și marele merit al acestei școli catehetice, al cărei nivel de învățătură era unul înalt, calitativ și deosebit de inovator.

Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Sava

Însă Patriarhia Alexandriei a avut parte și de clipe mai puțin fericite. Îndeosebi, secolul VII este considerat a fi cel mai nefast și mai dificil din mai multe puncte de vedere. Totul a început cu invazia arabă în Egipt, care, pentru Patriarhia Alexandriei, a reprezentat o adevărată «vale a plângerii», căci a adus cu sine prigoniri, conflicte, sărăcie, restriște și multe alte nenorociri. Drept urmare, Patriarhia a avut de întâmpinat vremuri extrem de grele, care i-au tăiat orice tentativă de progres. Au fost distruse nenumărate biserici și mănăstiri, multe centre și instituții de o certă valoare arheologică și religioasă au fost transformate în temple musulmane, multe episcopii au fost pustiite, mii de credincioși greci au fost uciși, sute de manuscrise și monumente de o imensă valoare au fost incendiate sau distruse. Timp de 85 de ani, Biserica Alexandriei a rămas fără arhi-păstor. Cu toate acestea, însă, flacăra credinței nu s-a stins.

Fațada Bisericii Sfântului Sava

În decursul celor două milenii de existență, Patriarhia Alexandriei a cunoscut multe perioade de strălucire și slavă, perioade în care s-au distins importante figuri și personalități ale spiritualității ortodoxe, precum Origen, Clement, Pantaenus, Sfântul Athanasie cel Mare, Sfântul Dionisie, Heraclas, Dídymos, etc. Importante școli cu perspectivă și renume universal au fost înființate datorită inspirației și grijii pastorale a episcopilor de Alexandria. Numeroși Sfinți Părinți alexandrini, crescuți și educați în spiritul gândirii și înțelepciunii grecești vechi, au pus bazele unor instituții și centre, menite să înlocuiască templele vechi ale zeilor egipteni, pentru a răsări lumină neînserată generațiilor tinere. Și astfel, acei tineri au devenit urmașii Sfinților Părinți, ducând mai departe moștenirea și bogăția negrăită a gândirii și vieții alexandrine.

Ușile împărătești ale Bisericii Sfântului Sava

Creșterea necontenită a elementului grecesc în țara Nilului a dus la conștientizarea necesității de a fi construită o biserică, care să servească nevoilor religioase ale credincioșilor și să reprezinte totodată un loc de întâlnire. Patriarhul Ierótheos, o figură dinamică din istoria elinismului modern (sec. XIX), la îndemnul grecilor din Alexandria, a hotărât să înceapă lucrările de construire a bisericii, pe care a închinat-o Buneivestiri. Astfel s-a mai înălțat încă un monument în Alexandria, ca mărturie a efortului depus de binecredincioșii creștini din acest oraș. Este vorba despre un monument demn de istoria și civilizația imigrantului grec. Grecii de astăzi se pleacă cu evlavie în fața măreției și tăriei strămoșilor lor, care le-au lăsat această moștenire neprețuită. De atunci, preafrumoasa biserică a Buneivestiri reprezintă podoaba și mândria grecilor din Egipt.

Iconostasul Bisericii Sfântului Sava

Secolul XIX ar trebui considerat drept secolul de aur al diasporei grecești din Alexandria. Grecii care a luat decizia de a trăi în acest oraș, erau oameni culți și, mai ales, comercianți. Datorită hărniciei și zelului lor nemăsurat, au reușit să înalțe numele Greciei la loc de cinste prin faptele și isprăvile lor, dar mai ales datorită monumentelor ridicate, care împodobesc până în zilele noastre Egiptul și care stârnesc admirația nu numai a localnicilor, ci și a strănilor. Prin locurile prin care au trecut, grecii au lăsat lucrări de o mare însemnătate istorică, culturală și educativă. Prin înființarea numeroaselor centre și instituții de învățământ și cultură, dar și prin activitatea unor iluștri binefăcători, precum Geórgios Avérof, elenismul din Egipt în general și Patriarhia Alexandriei în special au cunoscut perioade de mare strălucire și slavă. În paralel, au fost înființate și alte comunități grecești, s-au înmulțit organizațiile filantropice, au înflorit centrele de editare, în care au fost tipărite primele ziare și cărți cu o impresionantă bibliografie.

Fațada Bisericii Buneivestiri din Alexandria

În copncluzie, putem spune că grecii din Alexandria au înființat numeroase școli, spitale, orfelinate, centre industriale, cantine sociale, organizații sportive, asociații culturale, etc. Și toate acestea cu ajutorul și binecuvântarea Patriarhiei istorice a Alexandriei, care, în prezent, se întinde pe întreaga suprafață a continentului african. Este firesc ca, atunci când se înfăptuiesc proiecte mărețe și importante, să existe și probleme și piedici pe măsură, iar acest lucru se vede până în zilele noastre. Însă cu ajutorul și povățuirea conducătorului spiritual, patriarhul, toate greutățile pot fi depășite.

Interiorul Bisericii Buneivestiri

Încă din clipa înființării sale, Biserica Alexandriei a ocupat un loc de cinste între celelalte Biserici creștine, iar mai târziu a fost desemnată ca fiind prima dintre Patriarhiile Ortodoxe. Din această poziție privilegiată, tronul patriarhal al Sfântului apostol Marcu se bucură de multă cinste și prețuire. Contopirea gândirii filosofice grecești cu spiritul creștin a făcut din Alexandria o a doua Atenă, iar perioada sa de glorie și progres a fost identificată cu secolul de aur al Greciei antice. Astfel, Biserica Alexandriei, de la începuturile ei și până în prezent, păstrează nestinsă flacăra credinței, constituind un adevărat far care îi luminează pe toți creștinii ortodocși de pe continentul african, indiferent de națiune sau culoare.

Interiorul Bisericii Buneivestiri

Astăzi, Patriarhia Alexandriei este chemată să-și continue traseul său istoric, chiar dacă numărul grecilor și arabilor ortodocși care trăiesc pe aceste meleaguri s-a împuținat considerabil. Convertind noi africani la credința ortodoxă, trebuie să continue să reprezinte un important factor de progres și ascensiune. În acest moment, din ruinele în care se află, trebuie să găsească puterea de a lupta pentru a redeveni un nou far și purtător de conștiință națională, prin reîmprospătarea lucrărilor în domeniul învățământului, misiunii și culturii. Actualul patriarh este capabil să facă să răsară noi zile de glorie și măreție. Această reînnoire ar ajuta Patriarhia să-și redobândească autoritatea și poziția de frunte în cadrul Ortodoxiei de azi.

Sfânta Masă a Bisericii Buneivestiri

Autor: Makários Tillyrídis, Mitropolit de Zimbabwe (Doctor în Filosofie)

Sursa: Αλεξάνδρεια: Φάρος της Ορθοδοξίας και του Ελληνισμού