Biblia pentru copii – Adam şi Eva afară din Rai
31 March 2013
Aşadar, Adam şi Eva au fost surghiuniţi. Au fost izgoniţi din Rai din pricina neascultării lor şi a laşităţii de a‑şi recunoaşte greşeala. Puteau să ceară iertare şi să spună „am greşit”, în loc să arunce vina unul pe altul.
Şi gândeşte‑te, au fost creaţi pentru Rai!
Şi iată‑i acum, umblă ca nişte străini în loc necunoscut şi sălbatic.
Un miel trece prin faţa lor ca fulgerul. Îl urmăreşte un lup. Se pare că nu se joacă, aşa cum se jucau adesea amândoi în Rai. Mielul este foarte înspăimântat. Şi lupul este gata să‑l sfâşie.
Îl ajunge puţin mai jos. Îl înşfacă de după ceafă. Apoi dispare împreună cu el în pădure.
– Ai văzut? Din pricina neascultării noastre s‑au sălbăticit şi animalele, spune Adam. În Rai toate erau altfel.
Ah, Raiul! Cu câtă părere de rău şi‑l amintesc! Vor putea, oare, vor putea vreodată să transforme în Rai acest loc sălbatic pe care Dumnezeu l‑a încredinţat lor?
Merg mai departe. Începe să li se facă foame. Şi în drumul lor nu găsesc nimic de mâncat, nimic care să le placă. Fructele pârguite din pomi lasă o acreală în gură.
Le mănâncă aşa cum sunt, de vreme ce nu există altele mai bune.
Între timp ziua se sfârşeşte, pleacă cu paşi repezi. Trebuie să găsească un loc unde vor petrece noaptea, căci aici fiarele sălbatice nu glumesc, aici nu este Rai.
Intră în prima peşteră pe care o găsesc în drumul lor, din care tocmai ieşise o ursoaică. În Rai ar fi putut să locuiască împreună cu ea. Dar acum… Nici vorbă.
– Dacă se întoarce fiara? întreabă cu teamă Eva.
Adam o linişteşte. Trage o piatră mare şi astupă intrarea. Oboseala aduce somnul, iar somnul aduce visele. Vise frumoase le aduc aminte de Rai. Tot de Rai le aminteşte şi o pasăre care începe să ciripească în zori. Adam întinde mâna şi o mângâie pe Eva.
– Este vremea să ne trezim, draga mea. S‑a făcut ziuă.
Eva îi aminteşte lui Adam de ursoaică. Unde o fi petrecut noaptea?
– O fi găsit altă peşteră. Nu te îngrijora! Nu a rămas fără adăpost.
– Şi dacă este afară şi aşteaptă să ieşim ca să intre înapoi în adăpostul ei?
– Atunci vom căuta noi alt adăpost.
Din fericire ursoaica nu era afară.
Se îndreaptă către râu. Trestiile înalte şi cântecul neîncetat al broaştelor dovedesc că râul se află în apropiere.
Doi cerbişori aplecaţi pe mal beau apă. Când aud paşii lor, o iau la fugă. S‑au speriat.
– De ce fug? se miră Eva. Doar nu aveam de gând să le facem rău.
Adam râde.
– De unde să ştie ei aceasta?
La momentul potrivit iată şi soarele! Le zâmbeşte de deasupra dealului din faţa lor. Cerne raze argintii în râu şi în iarbă steluţe microscopice. O păsărică, ascunsă în trestii, cântă pentru perechea ei.
– Este frumos, spune Eva. Dar este multă sălbăticie.
– Dacă ne‑am hotărî să rămânem aici…
O amintire trece pe dinaintea ochilor lui Adam.
– Să vezi că vom îmblânzi locul. Cu mâinile noastre, cu mintea noastră, cu munca noastră.
– Cu dragostea noastră, adaugă Eva. Şi cu puterea pe care ne‑o va da Dumnezeu. Nu cred că ne va uita.
Nu! Nu i‑a uitat. Au îmblânzit locul. Şi într‑o zi Eva a adus pe lume pe primul ei copilaş. Un băiat foarte frumos pe nume Cain.
– Darul lui Dumnezeu! Darul lui Dumnezeu! Repetă neîncetat Eva.
Îl ia în braţe. Începe să‑l legene şi să îi cânte. Iar el o priveşte în ochi şi îi surâde dulce. Şi acest surâs este ca soarele, ca soarele de dimineaţă. Eva se simte ca atunci când era în Rai, ca şi cum ar ţine în braţe Raiul.
Îl cheamă şi pe Adam lângă ea. Privesc pruncul împreună, privesc raiul lor.
– Ai văzut? Nu ne‑a uitat Dumnezeu.
– Nu ne‑a uitat, încuviinţează Adam.
O strânge în braţe.
– Viaţa mea! îi şopti dulce şi o acoperă cu sărutări.
Inima lui Adam este un mic sălaş şi înlăuntru, se înalţă ca zorile, mulţumirea către Dumnezeu pentru raiul pe care li l‑a dăruit.
Cu timpul apar noi bucurii. Cain dobândeşte un frate, pe Abel.
***
Sursa: Zoe Kanava, Biblia pentru copii, Editura Evanghelismos 2008. Toate drepturile rezervate Editurii Evanghelismos. Preluarea interzisă. 
