Mesajul Patriarhului Ecumenic Bartholomeu la începutul Postului Mare – 2013

† B A R T H O L O M E U

Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic

Pliromei Bisericii

Harul și pacea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, împreună cu rugăciunea, binecuvântarea și iertăciunea noastră

Iubiți frați și surori, copii ai Domnului,

Sfinții Părinți, care au rânduit toate întru bunăcuviință, au așezat și această vreme de strădanie ascetică și primenire duhovnicească de 40 de zile de dinaintea marelui praznic al Învierii Domnului. Această rânduială ascetică ia forma înfrânării de la mâncare prin post, dar îndeosebi forma înfrânării de la rău. Sfântul imnograf întărește acest lucru, anume că adevăratul și bineplăcutul lui Dumnezeu fel de a posti înseamnă înstrăinarea de fapte rele, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de poftele cele rele, de clevetire, de prefăcătorie și de jurământul strâmb, săvârșirea dreptății, alungarea gândurilor pătimașe, mărturisirea cu râvnă, curățirea cugetului „decât care nimic nu este în lume mai puternică”, înfrânarea „de la patimi vătămătoare, de la pizmă și ură, și de la toată răutatea”, depărtarea de „abaterile minții”, mărturisirea greșelilor. Pentru că „aproape lângă uși este Judecătorul”, Cel ce cearcă inimile și rărunchii, „Cel ce este pretutindeni și toate le plinește” (Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul).

Ținta ascezei trupești este curățirea minții și aplecarea ei asupra dragostei Domnului și Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, precum și asupra dragostei față de aproapele nostru, care constituie dovada faptului că suntem ucenicii Aceluia Care îi iubește. Această dragoste trebuie să fie palpabilă, să fie rezultatul unui sacrificiu din partea noastră față de aproapele. Pentru că dragostea, în lipsa oferirii ajutorului material și spiritual necesar acelora pe care-i iubim, nu este decât un cuvânt gol. Acest lucru este cu mult mai adevărat în vremea noastră de criză morală și financiară, când aceia dintre noi cărora le stă în putere, sunt datori să ofere ajutor aproapelui cu bunăvoire, dragoste și respect. Doar astfel bucuria noastră întru Învierea Domnului va fi deplină, atunci când ajutorarea celui mai mic dintre frații Săi, a fratelui și sorei noastre, este deplină. Conform cuvintelor venerabile ale Sfântului Vasile cel Mare, „cel care-și iubește aproapele ca pe sine însuși nu are mai multă [bogăție] decât vecinul…, pentru că, în măsura în care averea ta crește, în aceeași măsură dragostea ta scade” (Omilie către cel bogat, PG 31.281B).

Din nefericire, lumea crede că bucuria vine din câștig și avuție, din slavă, și plăceri. „Nu este nimic mai rău decât o persoană care nu știe cum să iubească”. Iar „când vezi pe cineva care are nevoie de vindecare trupească sau duhovnicească, nu-ți spune: Mă întreb de ce omul acesta nu a fost vindecat de nimeni, ci vindecă-l pe acela de boala lui și nu căuta să învinuiești pe alții. Dacă ungi pe acela cu cuvântul învățăturii, redându-i sănătatea întru răbdarea ta, acela se va face pricină de cea mai mare bogăție pentru tine” (vezi Sfântul Ioan Hrisostom, Omilia 27 la 2 Corinteni și Omilia 8 Împotriva iudeilor, PG 61.586-687 și PG 48.932-933). Adevărul este că bucuria și satisfacția care vin din oferirea de dragoste și bunuri materiale față de aproapele nostru este incomparabil mai mare. Convenția socială despre care tânăra generație este învățată că ar fi cea mai avantajoasă cale în viață este lăcomia și zgârcenia.

Atunci când astfel de noțiuni prevalează, apar tulburările sociale și, în cele din urmă, sunt atinși chiar cei care dobândesc prea-multă avuție în detrimentul celorlalți. Inevitabila sciziune socială trebuie evitată voluntar prin oferirea de către cei care au acelora care nu au, așa cu învață în mod explicit Domnul: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are” (Luca 3, 11). Doar atunci când percepem  unitatea noastră cu toți ceilalți oameni și îndeosebi cu cei slabi, abia atunci vom trece prin Marele și Sfântul Post în chip dumnezeiesc, dobândind binecuvântarea lui Hristos.

În tot acest an, declarat de noi „Anul solidarității”, îndeosebi datorită crizei financiare serioase din lume, cu toții trebuie să demonstrăm o mai mare preocupare pentru mângâierea fraților și surorilor care sunt lipsiți de cele mai elementare resurse.
Astfel, putem intra în „arena virtuților care se găsește înaintea noastră” în chip cuvios și cu sporire duhovnicească, bucurându-ne „de bani puțini” și „primind plata cea dreaptă”, prăznuind în deplinătatea bucuriei Sfânta Înviere a Domnului, după care „toată viața noastră este rânduită”.

Fie ca Harul și Mila Sa să fie cu voi, cu toți!

Sfântul și Marele Post 2013

Al vostru cald rugător către Domnul,

† B A R T H O L O M E U
Arhiepiscop al Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic