Ortodoxia: mărturisire și jertfă

În prima săptămână a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei ne pune înainte o Biserică biruitoare. Ortodoxia își sărbătorește Biruința. Vii și adormiți, Biserica luptătoare și cea biruitoare deopotrivă, întreg Trupul lui Hristos, sărbătorește duhovnicește. Această Biruință este descrisă în „Sinodiconul Ortodoxiei”, citit în timpul procesiunii cu Sfintele Icoane, în care ni se arată ce anume este Ortodoxia. Nu este vorba de o Ideologie, de vreun „Sistem social”, de Filosofie ori de vreo Politică mondială, care odată înstăpânită, exaltă văzând zdrobirea adversarilor săi. Nu! Ortodoxia este un nou mod de viețuire, o nouă existență, VIAȚA ÎN HRISTOS, care a intrat în istorie prin Întruparea Cuvântului Veșnic al lui Dumnezeu.

Așadar, astăzi îi fericim pe Sfinții și pe toți cei ce s-au arătat credincioși de-a lungul veacurilor, întrucât ei sunt cei  care ne-au transmis neștirbit Adevărul vieții în Hristos, adică modul viețuirii, singurul care conduce către îndumnezeire, către mântuire. Iar dacă astăzi sunt anatemizați toți ereticii și falsificatorii Revelației dumnezeiești, aceasta nu este o manifestare a urii față de eterodocși, ci a ocrotirii pe care Biserica o arată oamenilor, ferindu-i de orice ar schimba autenticitatea viețuirii creștine și ar deveni piedică în calea îndumnezeirii, a mântuirii.

Sfinții Vechiului Testament au rămas credincioși Adevărului revelat de Dumnezeu, Care li S-a arătat, întâi-stătător în jertfirea pentru Adevăr fiind Moise. Pe aceeași cale a jertfei, se întâlnesc, alături de Sfinții Vechiului Testament și Sfinții Legământului celui Nou, mărturisitorii lui Iisus Hristos, Cuvântul Dumnezeiesc Întrupat. Mucenici și Mucenițe, Cuvioși și Cuvioase, Părinți și Maici duhovnicești întru Hristos, asceți și femei care s-au nevoit, au dat și dau încă neîncetat buna mărturisire a Credinței, spre dăinuirea neștirbită a Adevărului în lume și a singurei împreună-părtășii mântuitoare, ÎMPREUNA PĂRTĂȘIE CU SFINȚII, cu Trupul lui Hristos.

Potrivit Sfântului Apostol Pavel, în Ortodoxie omul nu se luptă doar pentru singură mântuirea sa, rămânând nepăsător față de cei din jur, întrucât nimeni nu se mântuiește de unul singur, ci înlăuntrul Trupului lui Hristos, în împreună părtășie cu frații săi.

Dovadă pentru aceasta stă mărturia pe care o dă însuși Sf. Apostol Pavel: „Aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei” (Rom. 9,3). Sau: „Tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii (I Cor. 9, 22)”. Același lucru va spune și Sfântul Cosma Etolul, acest nou Pavel al Romanității: „Alături de celelalte, am găsit și acest cuvânt, căci spune Hristos că nimeni dintre creștini, bărbat sau femeie, nu trebuie să se îngrijească doar cum se va mântui el singur, ci trebuie să poarte grijă și de mântuirea fraților săi (v. I Cor. 10,24). Iar cine se va îngriji doar de sine, trecându-i cu vederea pe frații săi, acela va fi condamnat la iad. Auzind și eu, frații mei, acest prea dulce cuvânt, pe care îl spune Hristos, Mântuitorul nostru, [vă îndemn] să purtăm grijă și de mântuirea fraților noștri, căci cuvântul a lucrat în inima mea, mistuind-o, precum cariul ce mănâncă lemnul…”.

Activitatea misionară a Bisericii este rodul unui astfel de spirit de jertfă pentru Adevăr și pentru frați. Acest lucru este arătat în chip vădit de  lucrarea Sfântului Pavel și a tututror Apostolilor, dar și de lucrarea Noului nostru Apostol, Părintele Cosma. Din acest motiv, activitatea misionară se află în centrul Ortodoxiei, reprezentând chintesența mărturisirii acesteia. Lucrarea Ortodoxiei proprie fiecărui veac este de a păstra neamestecată și neschimbată „Viața lui Hristos” (modul viețuirii, adus de Hristos în lume) și de a o propovădui până la marginile pământului. Propovăduire care să aducă mântuirea lumii! De aceea, Duminica Ortodoxiei nu este pur și simplu o sărbătoare, ci un prilej de aducere-aminte pentru fiecare ortodox, pentru noi toți, a faptului că lumea noastră, societatea noastră, încă Îl așteaptă pe Hristos, fie pentru că oamenii încă nu L-au cunoscut, fie pentru că au ajuns să-L cunoască, dar după chipul stâlcit și amestecat mijlocit de eresuri și de înșelările de tot felul.

Sursa: Pr. Gheórghios Metallinós, Evaghelliká ke Apostoliká Minýmata, (Fragmente din predicile cuprinse în publicația Phoní Kyríou, 1980-1983), Ed. Orthódoxos Kypséli