Sfânta Teodora din Arta

Una dintre figurile emblematice ale Ártei este considerată a fi Teodora, regina despotatului de Epir, care mai apoi a devenit sfântă și protectoare a orașului Árta. Cu toate că avea multe virtuți și dragoste față de Dumnezeu, viața sa a fost plină de tulburări, mai ales din cauza implicării sale într-o căsătorie care i-a scandalizat pe evlavioșii locuitori ai Artei din secolul al XIII-lea.

Teodora descindea din vesitita familie Petralífas, care, conform anumitor surse, avea origini italiene, provenind din orașul Alife, de lângă Caserta (Sudul Italiei). Strămoșul său, Petru di Alife, este menționat printre cavalerii care au participat la prima Cruciadă (sec. XI). Tatăl său, Ioánnis Petralífas, un om foarte respectabil, era guvernatorul Thesaliei și al Macedoniei, iar mama sa, Eléni, descindea dintr-o familie aristocrată din Constantinopol.

Sfânta Teodora s-a născut în anul 1210, în orășelul Sérvia (Kozáni). După moartea tatălui ei (undeva între anii 1224-1230), este luată în grijă de către comandantul despotatului Ípiros, Theódoros Ánghelos Komninós-Doúkas. După înfrângerea suferită în fața bulgarilor (1230), Theódoros predă conducerea despotatului nepotului său, Mihail II, fiul fratelui său, Mihail I, întemeietorul despotatului de Epir cu capitala la Árta. Clanul Komninós-Doúkas se refugiase în Epir după cucerirea Constantinopolului de către Cruciați (1204).

Mihail II, impresionat de frumusețea și calitățile tinerei Teodora, s-a îndrăgostit de ea, cerându-o de soție. Nunta a avut loc la scurt timp după cererea în căsătorie. După aceea, Mihail II o ia cu sine în Árta, făcându-o regină a despotatului. Însă cei doi tineri căsătoriți aveau caractere total diferite: pe cât de virtuoasă și evlavioasă era Teodora, pe atât de înclinat spre plăcerile și poftele trupești era Mihail. Nemaisuportând modul de viață lumesc al soțului ei, Teodora se îndepărtează tot mai mult de acesta. În consecință, Mihail se îndrăgostește de o nouă tânără, ducesa Gangriní, pe care o aduce la palat și o înalță pe tronul despotatului și cu care dobândeşte și doi fii nelegitimi. Umilită astfel, Teodora părăsește curtea regească, refugiindu-se în munții Tzoumérka. Conform biografului ei, monahul Iov, care a trăit în secolul XVII, vreme de cinci ani sfânta a cutreierat prin munți și văi, alături de fiul ei întâi-născut, Nikifóros, trăind în sărăcie totală și trăind numai cu ierburi, drept pentru care monahul Iov o numește «cea hrănită cu ierburi». În ciuda încercărilor și greutăților prin care a trecut, nu și-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu. După cinci ani de peregrinări, Teodora a fost primită și îngrijită de către un preot din Prénista, Korfovoúni de azi, un sat din munții din împrejurimile Ártei.

Teodora era foarte iubită de locuitorii Ártei, care o admirau pentru evlavia și blândețea firii sale. Aceștia, aflând despre ea și fiind sătui de modul risipitor de viață al lui Mihail, cer căpeteniilor orașului să facă demersuri pentru a o aduce înapoi pe regina lor. Speriat și silit de această răbufnire a locuitorilor orașului, Mihail decide să o readucă la palat pe Teodora, pe care o reașează în tronul despotatului, în timp ce Gangriní este alungată de locuitorii Ártei în afara zidurilor orașului.

Reabilitată pe tronul Ártei, Teodora își continuă, cu și mai mult zel, viața bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, făcând milostenii și ajutându-i pe cei în nevoi. De data aceasta, exemplul său este urmat și de Mihail, care, dorind să-și ispășească vina pentru infidelitatea și cruzimea de care dăduse dovadă, se pocăiește, hotărât fiind să trăiască o viață virtuoasă. Împreună, cei doi mai dobândesc încă patru copii: Ioánnis, Dimitrios, Elena și Ana.

Mănăstirea Káto Panaghiás

Complet reînnoit prin pocăință, Mihail ctitorește o serie de monumente pe care le putem admira chiar și astăzi. Este vorba, în primul rând, despre mănăstirile Káto Panaghiás, a cărei ctitoră este considerată a fi Teodora, Panaghía Vlahernón din satul Tzoumérka și Sfântul Gheorghe din partea veche a orașului Árta. La aceasta din urmă s-a retras sfânta Teodora după moartea lui Mihail II (1270), trăind acolo până la sfârșitul vieții sale (1280/1281). A fost înmormântată în pridvorul bisericii mănăstirii Sfântul Gheorghe, care de atunci poartă numele ei. Locuitorii Ártei, dorind să-și exprime cinstea și recunoștința față de virtuțile și calitățile ei, dar și față de lucrarea ei filantropică, au proclamat-o drept sfântă și protectoare a orașului Árta.

Pomenirea ei se săvârșește la data de 11 martie.

Icoana Sfintei Teodora în procesiune

Moaștele sale se găsesc chiar și astăzi în biserica amintită mai sus, în partea dreaptă a Sfântului Altar, într-o raclă de argint care este scoasă cu multă evlavie în cadrul procesiunii care se face pe drumurile orașului în ziua pomenirii ei.

De asemenea, icoana Sfintei Teodora poate fi găsită în biserica mănăstirii Káto Panaghiás, în partea stângă a Proscomidiarului.