Sfântul Cuthbert, Făcătorul de Minuni
20 March 2013
Cuthbert s-a născut în jurul anului 635 lângă Melrose pe râul Tweed, în Scoția, din părinți simpli. Copil fiind, mergea cu oile pe dealurile din apropiere. Într-o noapte din anul 651, pe când se afla cu oile, a avut o vedenie. Sfântul Beda, în scrierea sa, Viața și minunile Sfântului Cuthbert, Episcopul de Lindisfarne, descrie această vedenie a lui Cuthbert:
Dintr-odată a văzut o rază lungă de lumină străpungând întunericul nopții, iar în mijlocul ei se aflau o ceată de ființe cerești coborând pe pământ și primind în sânul lor un suflet de o strălucire orbitoare, și care apoi s-au întors înapoi în locașurile lor cerești.
A doua zi dimineața, Cuthbert a aflat despre adormirea Sfântului Aidan, ctitorul Mănăstirii de la Lindisfarne, un om de mare sfințenie. În acel moment, scrie Sfântul Beda, Cuthbert a părăsit păstoritul și s-a hotărât să intre în obștea mănăstirii celtice de la Old Melrose, ca începător.
Viața sa contemplativă a fost întreruptă pentru scurtă vreme de războiul dintre Northumbrieni și vecinii lor din sud, Mercianii, război la care Sfântul a luat parte ca soldat. Reîntorcându-se apoi în mănăstire, s-a făcut cunoscut prin smerenie, ascultare și învățătură. După scurtă vreme, a plecat Mănăstirea din Ripon, pentru a ajuta la zidirea ei. Aici a fost praepositus hospitum, adică arhondar, iar mai apoi egumen al noii mănăstiri. Nedorind să urmeze rânduielilor monahale romane, a preferat să se reîntoarcă, în anul 661, la Mănăstirea Melrose, unde a fost numit egumen.
În anul 664, Sinodul de la Whitby a decis adoptarea tradițiilor monahale romane, iar Cuthbert a acceptat această hotărâre, fiind numit egumen al Marii Mănăstiri de la Lindisfarne, implementând noile tradiții monastice în acest loc. Faptul că el însușii fusese crescut în tradiția monahismului celtic, dar acceptase tradiția monahală romană, i-a făcut pe monahii de la Lindisfarne să accepte schimbarea rânduielilor. Generozitatea sa față de săraci, discernământul său și însănătoșirea multora datorită rugăciunilor Sfântului l-au făcut să fie cunoscut ca „făcător de minuni”.
Sfântul Cuthbert cu vidrele
Sfântul avea obiceiul ca, noaptea, în vreme ce frații dormeau, să se retragă pentru a se ruga afară din mănăstire, intrând în apa mării până la gât și rugându-se în ritmul valurilor, cu mainile ridicate la cer. Frații și-au dat seama de faptul că lipsea, iar un monah l-a urmărit odată, și iată ce-a văzut: Sfântul era în mare, rugându-se după obiceiul său, cu mâinile ridicate. S-a rugat așa toată noaptea, iar la ivirea zorilor, s-a retras pe mal, unde a îngenuncheat și a continuat să se roage. Împreună cu el au ieșit din apă două vidre, care s-au așezat lipindu-se de el și încercând să-l încălzească cu blana lor, iar apoi șezând înaintea lui în toată vremea cât el stătea îngenuncheat în nisip și se ruga. Nu au plecat de la el până ce nu le-a binecuvântat.
Sfântul Cuthbert a rămas egumen la Lindisfarne până în anul 676, când s-a retras pe insula apropiată Inner Farne, pentru a trăi ca un pustnic. Aici, Sfântul a dus o viață de rugăciune, având însoțitori doar focile, vidrele și păsările mării. După 8 ani de pustnicie, a fost chemat pentru a fi numit Episcop de Lindisfarne, în anul 685, lucru pe care nu l-a primit cu bucurie, dar pe care și l-a asumat deplin, călătorind foarte mult și străduindu-se să convertească oamenii la credința creștină. La Crăciunul anului 686, prevăzându-și sfârșitul, a renunțat la episcopie și s-a retras din nou la chilia sa de pe insula Farne, unde s-a îmbolnăvit și a adormit întru Domnul la data de 20 martie 687, fiind îngropat la Mănăstirea Lindisfarne, așa după cum voise.
Thomas Girtin, Insula Sfântului Cuthbert
În anul 698, mormântul Sfântului a fost deschis și moaștele sale au fost aflate întregi. A fost pus într-un sicriu de stejar și reîngropat. Mormântul său era cunoscut pentru minunile săvârșite acolo, întărindu-i numele de „Făcător de Minuni” și aducând canonizarea sa.
În 875, în vremea atacurilor vikingilor, călugării de la Lindisfarne au părăsit mănăstirea. Sfântul Cuthbert hotărâse ca, dacă vreodată monahii vor părăsi mănăstirea, să ia cu ei moaștele sale. Ascultători acestei porunci, aceștia au luat trupul Sfântului cu ei, alături de celelalte lucruri de preț ale mănăstirii, adică Evangheliile de la Lindisfarne și Capul Sfântului Oswald. Vreme de 7 ani, călugării s-au perindat prin sudul Scoției și nordul Angliei.
Evanghelia Sfântului Cuthbert
În 883, moaștele Sfântului Cuthbert au fost așezate în Biserica din Chester-le-Street, lângă Durham. Peste nici un veac, tot din cauza raidurilor vikingilor, au fost mutate înapoi la Ripon, unde au rămas câteva luni. Aducându-le înapoi la Chester-le-Street, s-a petrecut o minune: Sfântul Cuthbert s-a arătat monahilor care-l purtau, spunându-le să-l așeze la Dunholme, un loc necunoscut acestora. Până la urmă, Dunholme s-a dovedit a fi o peninsulă ușor de apărat și cu izvoare de apă. Aici, moaștele Sfântului au așezate, la început într-un paraclis de lemn, apoi într-o biserică saxonă de piatră, numită White Church, zidită special pentru aceasta în 998.
Copie după crucea Sfântului Cuthbert
În 1093, cuceritorii normanzi ai stricat vechea biserică de piatră și au construit actuala catedrală din Dunholme (Durham de astăzi), iar moaștele Sfântului Cuthbert, împreună cu Capul Sfântului Oswald, au fost așezate într-o raclă dedicată, în anul 1104. Cu această ocazie, după 400 de ani de la moarte, moaștele sale au fost aflate tot fără stricăciune.
Sfântul Cuthbert, frescă din Catedrala din Durham
În toată perioada Evului Mediu, Durham a fost un mare centru de pelerinaj, datorită Sfântului Cuthbert. În 1540, în vremea Reformei, regele Henric al VIII-lea a trimis un detașament pentru a strica racla Sfântului și a desființa acest loc de pelerinaj. Evenimentul este descris de un cronicar din acea vreme:
După jefuirea podoabelor și ornamentelor, au ajuns aproape de trupul Sfântului, crezând că vor găsi praf și cenușă; aflând cufărul legat cu fier, acesta a fost deschis de fierar, iar Sfântul era așezat întins, cu totul nestricat, cu fața descoperită și cu barba crescută ca după o noapte, cu toate veșmintele pe el, așa cum era atunci când slujea.
Călugărilor le-a fost îngăduit să îngroape moaștele. În 1827, mormântul a fost deschis, înăuntru fiind găsite osemintele frumos îmbrăcate, împreună cu încă un craniu, probabil acela al Sfântului Oswald.
Troparul Sfântului Cuthbert, glasul I:
Întrecându-ți frații cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea, vrednic ai fost găsit să primești un înger călător. Și ca o făclie strălucitoare, cu smerenie luminând în înălțime, ai primit darul facerilor de minuni. Și acum, locuind în Împărăția cea cerească, drepte părinte Cuthbert, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
