Viaţa Sfântului Sava Vatopedinul – 9: Râvnă vrednică de admirat

Dar eu mă minunez în mod deosebit de altceva la tine, omule întru totul sfinţit şi preaînţelept între oamenii cei sfinţiţi. Ai ieşit cu puţin înainte dintr-o familie nobilă. Ai trăit şi ai fost educat ca toţi ceilalţi copii iubiţi care se trag dintr-un neam mare. Prin urmare erai cu totul nepregătit şi trupeşte şi sufleteşte pentru o astfel de rea pătimire. Cu toate acestea, ai răbdat în chip firesc şi liniştit asprimea unei înfrânări neîndurătoare. Te-ai chinuit cu foamea, cu setea, cu privegherile de toată noaptea, cu stările îndelungate în picioare, fără să te tulburi câtuşi de puţin de asceza cea neobişnuită şi peste măsură. Ai primit în fiecare zi ocări, nenumărate ironii, batjocoriri peste măsură, dese biciuiri. Le-ai răbdat pe toate acestea cu bărbăţie, într-o măsură mai mare decât oricare dintre nevoitorii cei viteji. Mai mult decât atât, nu sufereai deloc să nu te „desfătezi” în fiecare zi de acestea, într-o măsură cât mai mare. Te bucurai în pătimirile tale, aşa cum spune marele Pavel, şi împlineai în trupul tău lipsurile necazurilor lui Hristos[1], Cel dintâi în ascultare. Prin ceea ce El a săvârşit ne-a dat pildă şi nouă şi a fost preaslăvit; prin ceea ce a pătimit i-a preaslăvit şi pe părtaşii la pătimirile Sale[2].

De aceea, nu numai că nu te-ai scârbit şi nu te-ai mâhnit deloc pe stareţul tău, ci în fiecare clipă, în chip gânditor, îl sărutai şi îi îmbrăţişai, oarecum, mâinile şi picioarele. Îl considerai singurul părinte şi desăvârşitul mântuitor după Dumnezeu. Îl iubeai mai mult decât pe părinţii tăi, de vreme ce ai preferat ca el să poarte grijă de tine în locul acelora. Nutreai faţă de el atâta evlavie, cum aveai faţă de Dumnezeu, Ziditorul şi Mântuitorul. Îl păstrai în sufletul tău ca pe o pecete şi ca pe chipul lui Dumnezeu. Îl cinsteai şi pe el cu aceleaşi cinstiri de dragul Aceluia. Şi toate acestea le făceai deoarece şi pe stareţul tău îl socoteai creatorul desăvârşitei şi îndumnezeitei făpturi, ca pe Acela, şi mântuitor după singurul Mântuitor sau, mai degrabă, mistagog şi desăvârşit săvârşitor al celei dintâi şi adevărate mântuiri.

Sursa: Sfântul Filothei Kokkinos, Viaţa Sfântului Sava Vatopedinul cel nebun pentru Hristos, traducere din limba greacă de  ieroschimonah Ştefan Nuţescu (Chilia “Buna Vestire”, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos), Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2011, pp. 27-28