Biblia pentru copii – Turnul Babel

28 April 2013

Pentru copii / Biblia pentru copii Pentru copii

Au trecut mulţi ani de la potop. Deja nu şi‑l mai aminteşte nimeni. Numai Noe nu îl uită. Bătrân, în vârstă de aproape o mie de ani, şade în faţa casei sale, lângă uşa de la intrare şi povesteşte nepoţilor săi celor mai mici toate câte îşi aminteşte despre acele zile grele. Ca pe o poveste le spune. Iar nepoţii îl tot întreabă:

– Cum s‑a întâmplat aceasta, bunicule? Dar cealaltă?

Dar Noe a îmbătrânit foarte mult. Nu îşi mai aminteşte prea multe. Gândeşte‑te, mai mult de nouă sute de ani au trecut de atunci. Şi numai aceasta spune, că toate s‑au întâmplat cum s‑au întâmplat ca să nu piară din lume dragostea, ca să se salveze dragostea. Nu dă alte explicaţii.

Acolo unde stau ei vine una dintre nepoatele cele mai mari. Îi aduce smochine uscate într‑un coşuleţ.

– Ţi le-am adus ca să te îndulceşti, bunicule, îi spune fata.

Bătrânul Noe o binecuvintează, apoi îi cheamă pe nepoţii cei mai mici, care intră pe rând. Îi binecuvintează şi le dăruieşte câte o smochină. Ei se închină înaintea lui, îi sărută mâna şi se îndepărtează în fugă.

Numai Nemrod – unul dintre nepoţii săi cei mai iubiţi, nu este mulţumit cu ceea ce i‑a fost dăruit. Bagă mâna în coş, ia o mână plină de smochine şi pleacă repede. Nu stă nici măcar să ia binecuvântare de la bunicul său.

Noe simte o mare durere în inimă. Ceva ca o teamă, ca nu cumva să piară dragostea din lume, din pricina lui Nemrod. Începe să se roage. Se roagă pentru nepotul său cel lacom.

Cu dulceaţa rugăciunii pe buze, cu faţa strălucind de lumină, sufletul său părăseşte trupul îmbătrânit chiar în aceeaşi seară în care a împărţit nepoţilor smochinele.

Au trecut mulţi ani de atunci. Nemrod s‑a făcut mare. Toţi îl preţuiesc în cetate. Cuvântul său este lege. Oamenii îndeplinesc orbeşte tot ceea ce hotărăşte el.

Ultima lui hotărâre este să zidească un turn. Să nu mai existe pe pământ altul asemenea lui. Şi cine să se împotrivească lui Nemrod?

Începe zidirea. Zeci, sute de oameni lucrează la construcţie. Turnul se înalţă repede, etaj peste etaj. Vârful lui se pierde în nori şi aproape că atinge cerul. Dar Nemrod nu este mulţumit. Invidiază măreţia lui Dumnezeu, slava Lui. Şi vrea să o ajungă. Vrea ca toţi să vorbească de el şi despre turnul lui. Turnul va fi puterea lui.

Şi atunci se întâmplă ceva ciudat. Oamenii nu mai înţeleg poruncile lui şi nici pe cele ale maistrului‑şef. Acesta cere cărămizi, ei aduc smoală. El cere smoală, ei aduc apă. Nu mai vorbesc aceeaşi limbă. E o neînţelegere şi o confuzie generală!

Nemrod strigă şi ameninţă. Nimeni însă nu îl mai ia în seamă. Şi fiindcă încep să înţeleagă că turnul îi măreşte numai lui puterea şi că lor nu le aduce nici un folos, se ridică şi pleacă cât mai departe. Să nu mai audă glasul lui. Să nu îi ajungă puterea lui.

Zidesc cetăţi noi. Locuiesc pământul cât vezi cu ochii. Prind oi sălbatice şi le domesticesc. Şi Dumnezeu binecuvintează osteneala lor. Binecuvintează strădaniile lor, roadele pământului şi animalele lor. Iar ei Îl slavoslovesc pe Dumnezeu.

Locul pe care l‑au părăsit nici măcar nu vor să şi‑l mai amintească. Îl numesc Babel, adică locul amestecării. Şi îl scot pentru totdeauna din inimile lor.