Hristos – Împărat pentru o zi

Ridicarea din morți a lui Lazăr a constituit un eveniment ce nu putea trece neobservat. Învierea unui mort după patru zile de la adormirea sa a stârnit mare vâlvă în Ierusalim și în împrejurimi, așa încât mulți iudei au crezut în Iisus și au vrut să Îl vadă îndeaproape. De aceea, aflând de sosirea Sa în cetate, s-au grăbit să Îl întâmpine cu o covârșitoare însuflețire.

Așadar, în momentul în care Hristos trece prin mijlocul mulțimii, poporul strigă cu entuziasm și Îl recunoaște ca Împărat al său. Îl aclamă așa cum erau aclamați învingătorii – și, într-adevăr, se poate ca oamenii să nu se fi manifestat întru cunoștință, dar chiar Îl aveau în fața lor pe Cel Care peste puțin timp urma să biruiască moartea. Această intrare triumfală, această recunoaștere a adevăratului Împărat al lui Israel, a fost un eveniment deosebit de măreț, vestit dinainte chiar și de proorocii Vechiului Testament. Domnul lui Israel, Domnul întregii lumi, intra în cetatea Sa ca să împărățească. Atât numai că tronul și slava Sa avea un caracter cu totul diferit față de cel la care se așteptau oamenii: nu era un tron al stăpânirii și al monarhiei absolute, ci însemna martiriu, Patimă și moarte primită prin cel mai de necinste mijloc cunoscut pe atunci: Crucea.

Reîntorcându-ne, însă, la imaginea intrării sărbătorești în Ierusalim, vedem că răsunetul acesteia este atât de puternic, încât îi face și pe stăpânitorii veacului de atunci să se neliniștească. Arhierei, cărturari, farisei și toți câți simțeau că prezența lui Iisus constituia o amenințare pentru poziția și autoritatea lor, își dau seama că  întrecerea lor cu El se apropie de sfârșit. De aceea, nu pierd timpul. Încep de îndată să pună la cale planurile fărădelegii. Și se pare că își fac bine treaba: ovațiilor mulțimii din ziua duminicii, „Osana”, le vor lua locul peste puține zile strigătele „Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!”…

Iar Iisus? Cum primește toate acestea? În primul rând, cadrul intrării Sale în Ierusalim îi vădește încă o dată smerenia, dând iarăși prin ținuta Sa o lecție credincioșilor tuturor veacurilor. El, Care are ca tron cerul întreg, intră călare pe un smerit mânz al asinei și vine să Se predea de bunăvoie în mâinile prigonitorilor Săi. Mai mult, El cunoștea faptul că mesajul Său nu va fi mulțumitor pentru popor, care aștepta un Mesia pământesc, un stăpânitor politic și un orânduitor al regatului lui Israel. Ca un Dumnezeu Atoateștiutor, cunoștea dinainte faptul că mulțimile care acum Îl slăveau, vor fi dezamăgite. Și totuși, tăcut, își urma drumul…

Văzând nestatornicia în gândire a mulțimii, ușurința cu care își schimbă părerea și hotărârile, să luăm aminte, frații mei. Să rămânem credincioși, recunoscându-L pe Hristos drept Împărat al inimilor noastre, să ne plecăm cu atenție urechea la mesajul Său și să nu ne lăsăm târâți de impulsurile de moment ale vieții noastre de zi cu zi. Să recunoaștem faptul că drumul spre Înviere și spre veșnicie trece prin Patimă, prin Golgota și prin Răstignire și că ceea ce Hristos cere de la noi nu este acest trecător „Osana”, ci acel veșnic „vie Împărăția Ta”.

Sursa: Publicația «Dimokratia», 27-4-2013