Monahul Iov Dohiaritul

Monahul Iov Dohiaritul (de la mănăstirea athonită Dohiaríou), pe numele său lumesc Sokrátis Chrysánthou Kourtelídis, s-a născut în satul Polýstypo din Cipru, în anul 1919. La mănăstirea Dohiaríou a venit destul de târziu, în anul 1984. A fost tuns în monahism în anul 1986. Soția lui s-a călugărit, la rândul ei, la mănăstirea Sfântul Iraklídios (Cipru), primind numele Prokopía. Ea a fost cea care l-a sfătuit să se călugărească. Împreună avuseseră șase copii, mulți nepoți și strănepoți. Sokrátis a lucrat cu multă hărnicie de mic copil, reușind să-și rânduiască bine familia. Venise în Sfântul Munte ca pelerin. Întrucât însă s-a îmbolnăvit pe când era acolo, a rugat-o pe Maica Domnului să-l vindece, promițându-i în schimb că va rămâne în Sfântul Munte ca monah. Și așa s-a și întâmplat.

Simțindu-și inima înflăcărată de dor dumnezeiesc, a lăsat totul și, fără să țină cont de vârsta sa înaintată, a intrat în nevoința monahicească cu bunăvoința, entuziasmul și elanul unui tânăr viguros. A lucrat cu multă ardoare în grădina mănăstirii, însoțit mereu de sapa sa nelipsită. Iată ce spune despre el monahul Theóklitos Dohiaritul: «În chilia lui, rugăciunile și paraclisele nu se mai terminau. Bocetele sale (pentru păcatele sale) din timpul nopții se auzeau de afară. Era mereu primul în biserică, la toate slujbele mănăstirii». Celor doi fii încă necăsătoriți le-a spus că, dacă nu se vor însura degrabă, îi va lua alături de el în Sfântul Munte. Vara, curăța măslinii și aduna lemne pentru iarnă. În vârstă fiind, nu voia să-i deranjeze în nici un fel pe părinți sau să devină o povară pentru ei.

Dumnezeu, în preamulta Sa bunătate, milostivire și iubire de oameni, a binevoit ca părintele Iov să-și dea ultima suflare în biserica Sfinților Arhangheli. A adormit stând în picioare în strana sa, după apolisul Miezonopticii din ziua de 15 ianuarie 1989. S-a dus la Domnul rugându-se, făcându-și cruce și invocând mijlocirile tuturor sfinților. Astfel, a intrat pe poarta cerească, cu duhul mânecând dimpreună cu cetele îngerești și cu toți sfinții și cântând cântarea veșnică și negrăită a Preasfintei Treimi.

Sursa: Monahul Moisís Aghioritul, Μέγα Γεροντικό εναρέτων αγιορειτών του εικοστού αιώνος (Marele Pateric al părinților aghioriți din sec. XX), vol. III (1984-2000), editura Mygdonía, I ediție, sept 2011.