Pastorala Patriarhului Antiohiei, Ioan I, cu ocazia intrării în Săptămâna Patimilor

Din Mila lui Dumnezeu,

Ioan I, Patriarh al Antiohiei și al întregului Răsărit

Enciclică pastorală către frații păstori și către fii duhovnicești ai Tronului nostru Apostolic

Mă adresez vouă, astăzi, când străbatem ultimele zile ale Sfintei Patruzecimi și ne pregătim de Săptămâna Mare.

Pricini ce provoacă durere ne stăpânesc, iar pericolele ne pasc în toate locurile din Patriarhia noastră. Evenimentele politice care se desfășoară în țara noastră amenință omul, familia, viața și ne lipsesc de cele necesare traiului. Suntem încercați în fiecare zi, fie cu amenințări, fie prin crime. Ultima fărădelege săvârșită a fost răpirea celor doi mitropoliți, frați ai noștri, Mitropolitul grec-ortodox al Alepului și Alexandrettei, kir Pavlos, și a Mitropolitului siro-ortodox al Alepului, kir Ioannis Ibrahim, precum și uciderea diaconului care-i însoțea.

Suntem părtași durerii multor credincioși ai Bisericii noastre datorată dificultăților pe care le întâmpină, și depun, alături de fraţii mei, membri ai Sfântului Sinod, toate eforturile posibile pentru o uşura. Dezaprobăm şi condamnăm pe faţă situaţia actuală şi ne străduim astfel încât respingerea acestei situaţii să fie o expresie a credinţei noastre. Nu ne temem de aceia care se folosesc de violenţă ca de o unealtă, pentru că suntem copii ai Învierii. Dacă ne ucid, dacă ne răpesc sau dacă ne distrug casele, acestea nu ne micşorează hotărârea de a fi dedicaţi patriotismului, împreună-vieţuirii, rămânerii întru aceste locuri ale noastre şi căutării adevărului şi dreptăţii pentru patria noastră. Din acest motiv, oricine trăieşte, fie în Patriarhia Antiohiei, fie în diasporá, este chemat să-şi exprime indignarea şi dezaprobarea faţă de recentele evenimente, din afara oricărei tabere politice. Cauza creştinismului este cauza omului, pentru că Domnul S-a întrupat pentru mântuirea noastră.

Profit de această ocazie pentru a face un apel din partea dumneavoastră, a celor care fie locuiţi în ţară, fie locuiţi în diasporá, către comunitatea internaţională, să depună toate eforturile pentru eliberarea celor răpiţi, pentru că lipsa lor ne doare cumplit, iar încheierea rapidă a acestei chestiuni este un lucru important pentru evitarea unor consecinţe neprielnice. Apelul nostru insistent vizează găsirea rapidă a unei soluţii la drama prin care trece iubita noastră patrie, Syria, pentru că, pe de-o parte, poporul ei, care a cunoscut o uimitoare înflorire a civilizaţiei de-a lungul multor secole, merită o soartă mai bună, iar pe de altă parte, nimeni nu poate să aibă vreo certitudine în privinţa situaţiei viitoare din regiune.

Iubiţi fii,

Străbătând Săptămâna Patimilor şi a Învierii, vă chem pentru a arăta unitatea din jurul Bisericii noastre şi pentru a dovedi ataşamentul nostru faţă de ceea ce este drept. Să ne înmulţim, în această perioadă, rugăciunile şi chemările noastre, urmând Domnului nostru, care nu S-a temut de drumul Golgothei. Suntem chemaţi să urcăm împreună cu el pe acest drum, cunoscând că prin Cruce vom birui. Hristos a înviat din morţi, ridicându-ne şi pe noi. Să ne înmulţim rugăciunile ca pe o mărturie vie, cerând de la Dumnezeu încetarea nedreptăţii, întoarcerea celor răpiţi la cei dragi lor, mângâierea celor întristaţi, care şi-au pierdut pe cei iubiţi ai lor, şi luminarea celor învrăjbiţi, pentru a-şi veni în fire şi a nu mai săvârşi răutăţi împotriva aproapelui lor.

Vă chem pe toţi, credincioşi şi păstori, spre a prăznui Duminica Intrării în Ierusalim într-un duh nou, aducându-ne aminte de evenimentele acelei vremi şi punându-le în legătură cu cele de astăzi. Să ne rugăm pentru Învierea omului în inima fiecărui cetăţean al acestei ţări, aşa cum Domnul l-a înviat pe Lazăr din morţi. Purtând icoana Intrării Domnului în Ierusalim, având lumânări cu panglici negre, să cântăm condacul „Apărătoare Doamnă” în locul psalmodiei „Bucură-te casă a Ainei” şi să o rugăm pe Maica Domnului să păzească Biserica noastră ca pe o cetate întărită.

Să luăm aminte, în vreme Săptămânii Mari, cu inima străpunsă, pentru că în aceste zile dificile prin care trecem, scăparea noastră este în Dumnezeu, Care nu-Şi uită turma Sa cea mică. Fie să izbândească dragostea, slujirea şi intrarea cu îndrăzneală întru bucuria Învierii, de care nimeni nu ne poate lipsi.

Din Tronul Patriarhal de la Balamand,

27.04.2013