Sfântul Athanasie de la Meteore (1302-1380)

Sfântul Athanasie s-a născut în Nea Patra, astăzi localitatea Ýpati din regiunea Fthiótida, în jurul anului 1302, din părinți iluştri. A rămas orfan de timpuriu. De buna lui creştere s-a ocupat unchiul său. Zelul copilului pentru învățătură îl făcea să stea să audieze lecţiile din afara sălilor de curs, fiindcă nu dispunea de banii necesari pentru a-i plăti pe învățători. Iar aceia văzând “bunăvoința și alipirea lui de cele ale învățăturii, l-au școlit fără să-i mai ceară bani”. Inteligența cu care era înzestrat l-a ajutat să dobândească o cultură excepțională.

După cucerirea orașului natal de către catalani (1319), s-a refugiat în Thessalonic, în mănăstirea Akapníou – unde unchiul său a fost îngropat –, iar de acolo a plecat în Athos, apoi în Constantinopol, Creta și din nou în Athos, unde a fost călugărit cu numele de Athanasie (1332) de către Episcopul Andronic. S-a nevoit undeva aproape de Schitul Magoulá, în locul numit Miléa. A făcut ascultare de isihaști înduhovniciţi, anume de Gheronda Grigorie și de Gheronda Moise, “toate ascultările împlinindu-le fără greutate”.

Desele atacuri ale piraților au dus la risipirea binecuvântatei obşti. Athanasie, împreună cu părintele lui duhovnic, Grigorie, au plecat din Sfântul Munte și au căutat un nou loc de nevoinţă isihastă prin părţile Thessalonicului și ale Veriei, ca apoi să ajungă în Stagoús, regiune denumită astăzi Kalambaka, unde se găsesc “pietre uriaşe, vechi de la facerea lumii, cu vârfuri foarte înalte”, anume cunoscutele Meteore. Primul adăpost al celor doi a fost crăpăturile ce le-au găsit în acele stânci.

În vârful celei mai mari stânci, Sfântul Athanasie dimpreună cu Sfântul Cuvios Ioasaf au întemeiat prima mănăstire de obşte a Meteorelor, supranumite şi pădurea de piatră, organizată după tipicul aghioritic, având hramul Schimbării la Față și al Născătoarei de Dumnezeu. Virtutea lui a atras în juru-i mulți monahi, pentru care a întocmit rânduiala chinoviei în duhul tradiției ascetice. În ultimii ani de viață, s-a retras într-o peșteră din stâncă, care s-a păstrat până în zilele noastre, acolo unde “cuviosul trăia în nevoinţă netulburat de nimeni”. După adormirea sa întru Domnul, mormântu-i – pe care singur și l-a pregătit – s-a umplut de bună mireasmă. De asemenea, trebuie să spunem că îi fusese dăruit din belșug darul prorociei și al înainte-vederii.

Sfântul Athanasie a fost una din cele mai mari personalităţi ale isihasmului secolului al XIV-lea: harismatic, plin de discernământ și făcător de minuni. Numele lui stă alături de al altor Sfinți, precum Cuviosul Grigorie Sinaitul, Daniil Isihastul, Patriarhii Ecumenici Isidor și Calist, și alții.

Viața lui a fost consemnată de un ucenic anonim la puțini ani de la adormirea sa întru Domnul. Autorul slujbei lui este Iustin al XII-lea. Fresce cu Sfântul se păstrează și astăzi în bisericile Mănăstirii Schimbării la Față și în cea al Mănăstirii Sfântului Nicolae Anapavsás de la Meteore. În mănăstirea Marii Meteore se păstrează moaștele Sfântului Athanasie de-Dumnezeu-purtătorul, anume sfântul său cap izvorâtor de har, despre care s-au consemnat multe minuni.

Pomenirea lui se prăznuieşte pe data de 20 aprilie.

Sursa: Monahul Moise Aghioritul, Sfinții Muntelui Athos, Editura Mygdonia, Thessalonic, 2007