Cuviosul Grigorie Sinaitul (+1346) – 6 aprilie

Sfântul Grigorie Sinaitul a fost un părinte niptic și un dascăl al rugăciunii minții, atât în Sfântul Munte, cât și în Balcani.

Sfântul s-a născut în satul Koúkoulo de lângă Smyrna în anul 1280, din părinți evlavioși. Cuprins de dragostea cea dumnezeiască, a plecat în Cipru și apoi în Sinai, unde a fost tuns monah și a de unde-i vine numirea de Sinaitul. Monahii de acolo au rămas cu totul uimiți viața sa cu totul duhovnicească și mai presus de trup. Caligraf desăvârșit, bun slujitor și sârguincios într-ale învățăturii, „i-a întrecut pe părinții de acolo în multa învățătură” și în cunoașterea Sfintei Scripturi. Mai apoi a plecat pentru mai mulți ani la Ierusalim și în Creta. În această insulă a învățat de la cucernicul ascet Arsenie secretele vieții contemplative.

Sosind în Sfântul Munte, s-a liniștit la Schitul Magoúla. Se necăjea însă, pentru că părinții de acolo „nicidecum nu cunoșteau ce înseamnă rugăciunea minții, nici păzirea minții, nici trezvia”. Ucenicilor lui celor mulți și buni le-a arătat lucrarea rugăciunii îndumnezeitoare. Demonul cel urâtor de bine, însă, pizmuind virtutea și lucrarea Sfântului, a stârnit invidie între oameni. Astfel, Sfântul Grigorie a plecat spre locuri mai liniștite, în apropierea mănăstirii Simonopetras, și acolo „nu voia nici pentru cât de puțină vreme să se despartă de contemplație”. Un atac al agarenilor l-a silit însă, să iasă din Sfântul Munte și să cutreiere multă vreme prin diverse locuri. Se întoarce la Marea Lavră, dar noi incursiuni îl silesc să plece, ajungând la Parória, în Bulgaria, unde zidește mânăstiri și strânge mulți ucenici vrednici care i-au continuat lucrarea mântuitoare în acele locuri, în care, după multe biruințe împotriva demonilor și după minunate vindecări ale bolnavilor, și-a dat sufletul său Domnului.

Cuviosul Grigorie ar fi vrut „să tragă toți creștinii spre suișul dumnezeiesc cu învățătura sa, astfel încât să-i înalțe prin practicarea virtuții, la fel ca pre sine, la înălțimea vederii (theoría) prin săvârșirea deasă a rugăciunii minții”. În același scop și-a săvârșit și lucrarea sa scriitoricească.

Cel care i-a scris viața minunată și vrednică a fost ucenicul său vreme de mulți ani, Patriarhul Ecumenic Kállist I. Viața Sfântului Grigorie Sinaitul a fost repede tradusă și în limba bulgară medievală de către un ucenic al sfântului, cunoscând o largă răspândire, fiind apoi tradusă în limba slavonă de Paisie Velicikovski, în limba română de către ieromonahul Meletie, iar în neogreacă a fost tradusă de Cuviosul Nicodim Aghioritul, în vreme ce în limbile rusă și sârbă a fost tradusă de Arhimandritul Iustin Popovici. Slujba sa a fost scrisă de H. M. Mpoúsias.