Sfinții Rafail, Nicolae și Irina – 9 aprilie și Marțea luminată

De Egumena Mănăstirii Sfinților Rafail, Nicolae și Irina din Mitinili, monahia Evghenía

«Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?» (Ps. 115, 3). Rămâi cu adevărat uimit în fața măreției Dumnezeirii. Când trăiești neîncetat în interiorul tainei, al minunii, al nenumăratelor minuni, gândul ți se oprește, ca și cum s-ar fi terminat materia cenușie. Când citești viețile sfinților și vezi câtă iubire au avut pentru toți oamenii, cazi în extaz și strigi din adâncul inimii: «Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut». Vezi cum în persoana lor se împlinește cuvântul Domnului: «Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu» (Ioan 14, 12).

Au crezut în Hristos sfinții noștri, au crezut și s-au oferit pe sine ardere de tot în mâinile Dumnezeului atotputernic. S-au înarmat cu atâta putere dumnezeiască și cu atâta iubire, încât jertfa lor nu are limite, atrăgând la locul martiriului lor mulțimi de oameni, de la cele mai îndepărtate margini ale pământului.

Minunatul sfânt al iubirii, Rafail, a fascinat și furat inimile credincioșilor, căci, prin puterea sa făcătoare de minuni, vindecă orice fel de boală și neputință, atât a trupului, cât și a sufletului, și învie morți din morminte. Nenumărate sunt minunile săvârșite de el: paraliticii se ridică și merg pe picioarele lor, surzii își recapătă auzul, orbii văd din nou, cancerul și bolile psihologice dispar cu totul. S-ar putea scrie cărți întregi cu minunile sale. Atotputernicul Creator al universului știa că în vremurile în care trăim avem nevoie de un Sfânt Rafail, care, dimpreună cu sfinții Nicolae și Irina, au reprezentat o treime de mare sfințenie, ajutând și vindecând în mod miraculos, o mulțime de oameni. Aparițiile lor sunt atât de clare, încât mulți credincioși mărturisesc că i-au văzut și i-au auzit cât se poate de limpede.

Într-o zi, pe când vorbeam cu un grup de pelerini, i-am întrebat: «Aș vrea să-mi spuneți dacă simțiți puterea Sfinților Rafail, Nicolae și Irina. A fost vindecat vreunul din voi de către aceștia?». Imediat mi-au răspuns mai multe voci: «Da, eu eram la urgențe, în urma unui accident de mașină, și mi-a apărut sfântul Rafail, care m-a vindecat… Pe mine m-a vindecat de o boală incurabilă… Pe mine m-a scăpat de boli psihice… Eu eram paralitic, mergeam în scaun cu rotile, iar acum pășesc din nou… Mie îmi spuseseră doctorii că mă voi vesteji ca o plantă, însă, în urma unei vedenii pe care am avut-o cu cei trei sfinți, Rafail, Nicolae și Irina, m-am făcut sănătos tun, iar acum lucrez ca un om normal».

Iar mărturiile pelerinilor continuă… Sentimentul religios capătă viață, credința se întărește în sufletele credincioșilor, iar speranța reînvie. Alții îmi povestesc pe viu despre minunile care li s-au întâmplat, iar alții îmi scriu scrisori. Câtă nevoie are făptura creată de ajutorul divin! Cum să te bazezi pe forțele proprii sau să ai încredere în tine însuți, când un singur microb oricât de mic poate să-ți ia viața într-o clipită? Astfel îți dai seama cât de neputincios și trecător este omul. Confirmarea acestui lucru o găsim și în Sfânta Scriptură: «ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești, ca și cum nu l-ai fi primit?» (I Cor. 4, 7); «Fără Mine nu puteți face nimic» (Ioan 15, 5).

Sfinții Rafail, Nicolae și Irina nu vindecă numai boli trupești, ci, înainte de toate, ajută sufletele credincioșilor să dobândească mântuirea. În ultima vreme, au venit aici și s-au botezat mulți oameni din Africa, Grecia, Olanda, China, America. Vom enumera numai câteva exemple: Maria Papghí din Africa, după ce a citit cărțile scrise de mine, a venit aici și s-a botezat în credința noastră ortodoxă. Matilda Sarian din Tesalonic a venit și ea aici și a îmbrățișat Ortodoxia, lepădându-se de credința romano-catolică. De asemenea, s-a botezat și toată familia ei. Herman Evilad Crick din America s-a botezat ortodox, primind numele Lavrentie. Recent, Maria Paster, medic dentist din Olanda, care era nebotezată, după ce a citit cărțile mele, a venit într-o fugă la noi ca să se boteze. Bucuria ei a fost atât de mare, încât vroia numaidecât să poarte numele sfântului Rafail. Și astfel i-am pus numele Rafailía. De asemenea și unei chineze, care s-a botezat la noi, i-am pus numele Rafailía-Christina. Muniema Pipinelli din Zair, după ce a citit «Istoricul mănăstirii Sfântului Rafail», tradusă în franceză, s-a botezat ortodoxă. Evdoxía Zeimbeki din Tailanda s-a botezat și ea ortodoxă.

De catehizarea dinaintea fiecărui botez se ocupă arhimandritul Chrisóstomos Avaghianós, iar taina sfântului Botez este săvârșită de către Înalt Prea Sfințitul mitropolit Iákovos, la mănăstirea sfântului Rafail. Relatez toate acestea spre slava sfinților, a căror veste a ajuns până la marginile lumii, astfel că oameni din toate colțurile lumii vin să se închine la sfintele lor Moaște.

De asemenea, mii de preoți, monahi și monahii din toată Grecia vin să se închine la Moaștele sfinților. Este extrem de emoționant să vezi cum o grămadă de membri ai clerului și ai cinului monahal umple curtea mănăstirii. Spre exemplu, astăzi a venit un grup de 40 de monahii de la opt mănăstiri de maici din Viotía, avându-l în frunte pe respectabilul arhimandrit Ignátios Triántis, predicatorul Sfintei Mitropolii a Thebei, și pe arhimandritul Nikódimos Zaloúmin, protosinghelul aceleiași mitropolii.

În fiecare săptămână primim sute de preoți, monahi și monahii, nu numai de la mănăstirile din Grecia, ci și din Sfântul Munte sau din străinătate, care vin aici ca să ia binecuvântarea sfinților. Câtă binecuvântare a revărsat Domnul peste acest loc, în vremurile grele în care trăim, și câtă nevoie de ajutor are omenirea!

Mare mi-a fost bucuria când Înalt Prea Sfințitul Theódoros, mitropolit de Rethímno și Avlopótamos (Creta), la predica din timpul Sfintei Liturghii, a mărturisit de la amvon că, în timpul operației complicate suferite în Anglia, a fost vizitat de sfântul Rafail, care l-a ajutat atât de vădit, încât și doctorii au recunoscut că numai Pronia divină i-a salvat viața. Emoția credincioșilor prezenți a atins cote maxime când, la sfârșitul Sfintei Liturghii, Înalt Prea Sfinția sa m-a chemat la tronul arhieresc și, în semn de mulțumire și recunoștință față de sfinți, și-a scos engolpionul de la gât și mi l-a dăruit mie cu toată dragostea. A venit deci aici direct din Anglia, ca să-și exprime recunoștința și iubirea față de sfinții Rafail, Nicolae și Irina. În ciuda suferinței prin care trecuse, avea chipul senin, plin de bucurie și pace, și cu multă vioiciune a săvârșit Jertfa cea fără de sânge.

Cu adevărat, sfinții făcători de minuni reprezintă mângâierea și nădejdea lumii. În afară de nenumăratele vindecări trupești pe care le săvârșesc, ei contribuie decisiv și la renașterea spirituală a credincioșilor, iar vindecarea sufletului este cu mult mai importantă decât vindecarea trupului.

Sursa: Νέα θαύματα του Αγίου Ραφαήλ (Noi minuni ale sfântului Rafail), vol. XV, de Evghenía Kleidarás, egumena mănăstirii Sfântului Rafail din Thérmi (insula Mitilíni).