Viaţa Sfântului Sava Vatopedinul – 15. Şovăielile celui ce laudă
1 April 2013
Şovăi să scriu mai departe. Îmi este cu neputinţă să descriu faptele, căci mă depărtez mult de vrednicia lor. Ce să spun? Cele ce urmează covârşesc orice cuvânt sau, mai degrabă, însuşi firea cuvântului, şi încă într-o măsură atât de mare, aşa cum faptele despre care am vorbit mai înainte depăşesc cu mult cuvântul meu. Dacă cele pe care le-am spus mai înainte toţi le ajung cu mintea şi nimeni nu le tăgăduieşte, ce voi spune despre cele ce urmează? Râvna mă îndeamnă să mă întorc la scopul meu cel dintru început şi mă sileşte să spun cele ce depăşesc puterile mele. Dacă hotăram să le săvârşesc pe amândouă, adică şi să istorisesc pe deplin viaţa sa şi să o laud după vrednicie, poate că nu m-aş fi ruşinat atât de mult că sunt lipsit de teamă, cât pentru faptul că nu am cugetat dintru început cum se cuvine la neputinţa mea şi, totodată, la înălţimea lucrării de faţă. Făcând astfel, s-ar fi petrecut una din două: m-aş fi nesocotit fie pe mine, fie înălţimea lucrării. Acum, când este limpede că este vorba despre o lucrare înaltă şi pentru că dintru început cuvântul meu a ţintit numai spre aceasta, cum voi putea povesti în chip simplu ceea ce cunosc din viaţa acestui om sfânt? Iar de se va întâmpla ca să spun ceva vrednic de laudă, să fiţi siguri că aceasta va fi un dar al cuvântului şi al ajutorului celui despre care ne este vorba. Şi dacă nu mă voi apropia de vrednicia cerută, lucru care negreşit se va întâmpla, aceasta nu va avea nici o legătură cu cuvântul meu, care dintru început are această ţintă: atât cât îmi stă în putere, să fac cunoscută viaţa acestui bărbat vrednic sau, mai degrabă, să povestesc numai ceea ce Sfântul îmi va îngădui să fac cunoscut, de vreme ce este cu neputinţă să istorisesc totul.
